,, Mă plec înaintea Lui ca în faţa revelaţiei divine”

Păgânii nu s-au luptat cu fantome ci cu superioritatea Evangheliei şi cu cinism şi perversitate au vrut să închidă ochii lumii în faţa Adevărului.

Toţi cei care au avut credinţa şi curajul să fie ,,ostaş” a lui Hristos pe vecie, şi-au asumat toate necazurile lumii acesteia: ,,Fericiţi veţi fi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind�.” Deşi pe El, nimeni cu nimic nu l-a putut vădi vreodată de păcat, totuşi satan a asmuţit pe liberii cugetători ai vremurilor, care nu -L cunoşteau, să -I conteste Numele, Persoana, Evanghelia, dar şi pe toţi cei care de atunci au fost ,,contaminaţi” de dumnezeirea Lui. Unii L-au considerat erou, geniu, personalitate, proroc, drept, învăţător, o persoană care prezidează destinul lumii, un legendar, nebun religios, doctor minunat, un simplu ţăran, iudeu pios, isteric, tuberculos, halucinat, nebun, impostor, homosexual, desfrânat violent, revoluţionar comunist, ateu, iar mai nou un ,,familist convins”. Îngrozitor, fantastic să-ţi permiţi ca muritor, să conteşti pe Cel care te-a creat şi care a venit doar ca ,,lumea să aibă viaţă şi încă din belşug”! De fapt dacă ,,la ai săi a venit şi ai săi nu l-au primit”, ci l-au atârnat pe o Cruce în mijlocul lumii, de ce ne sunt cu mirare toate ocările pe care le auzim şi vedem? Nu au scăpat de Dumnezeu, şi în loc ca să-şi pună întrebarea ca odinioară Gamaliel, cu pasiune diabolică şi falsitate se prind în vârtejul neantului: ,,Luaţi aminte la voi, căci dacă această hotărâre sau lucrul acesta este de la oameni, se va nimici, iar dacă este de la Dumnezeu, nu veţi putea să-i nimiciţi, ca nu cumva să vă aflaţi şi luptători împotriva lui Dumnezeu”. Îţi stă mintea-n loc! Eretici, rebeli, adversari ai Bisericii Lui, în loc să trăiască după modelul ,,precum în cer aşa şi pe pământ” au preferat să-i ,,omoare” cu veninul necredinţei şi pe semenii lor. Apostolii, ucenicii, sfinţii, martirii nu au murit de dragul unor idei sincere şi idealuri scumpe, de dragul iluziilor, născocirilor, minciunilor, legendelor sau miturilor. Profeţiile despre El nu pot fi scoase din istoria sfântă, Învierea nu mai poate fi ţinută sub obroc, fiindcă deschiderea ,,ochiului” spre cunoaşterea universurilor, într-o bună zi va fi totală nu prin ghicitură ci ,,faţă către faţă”. Păgânii nu s-au luptat cu fantome ci cu superioritatea Evangheliei şi cu cinism şi perversitate au vrut să închidă ochii lumii în faţa Adevărului. Orice s-ar face, Hristos rămâne un sfârşit şi un început în acest crâmpei de istorie omenească, deoarece este Viu, iar cei ce îşi vând sufletul să-I batjocorească existenţa, vor rămâne o amintire tristă şi parşivă într-un anticariat prăfuit. Era creştină nu s-a isprăvit, El nu aparţine doar trecutului ci tuturor veacurilor, pentru că este Mântuitor: ,,Dumnezeu s-a făcut om, ca de la om să înveţi cum se face omul Dumnezeu”. Scriitorul Sterie Diamandi despre Fiul lui Dumnezeu scrie: ,,vâsleşte împotriva vântului şi a curentului, nu este expresia unui moment istoric, ci Cel care abate cursul omenirii, El nu colectează piese pentru muzee, ci creează o lume nouă, El nu cârpeşte zdreanţa fericirii omeneşti, ci caută să-i croiască o altă soartă, nu împrumutând modele cunoscute, ci făurind cu sufletul Lui mare o nouă ordine spirituală, de o splendoare unică în istoria omenirii”.

pr. Zisu Iulian

Postat in Articole personale, Sfintii zilei de Parintele Zisu Iulian