Cu durere şi dragoste pentru omul contemporan
Deci, pe Cel pe Care voi, necunoscându-L, Îl cinstiţi, pe Acesta Îl vestesc eu, vouă“ (F.Ap. 17, 22-23).
Epoca noastră aleargă cu destulă viteză, adună ca o albină, culege orice informaţie pe care o transformă în progres, dar uită de Dumnezeu care-i începutul înţelepciunii. Deşi controlează totul, aproape şi-a pierdut orientarea şi este stresată fiindcă a uitat ceea ce spune Mântuitorul: ” Cine nu adună cu Mine risipeşte!”. Lumea, cuprinsă de ispita lăcomiei, este ca o mirişte aprinsă de vâlvătaie, uitând de milostivire. E o încurcătură complotată cu multă suferinţă şi nefericire şi numai de Sus se mai aşteptă izbăvire. Vedem furtuna cauzată de păcate, care scufundă corabia şi în loc s-o abandonăm la timp, ne agăţăm totuşi de catarg. Făgaşul lumii nu mai este Calea dreaptă şi duhovnicească, ci un povârniş de pe care alunecăm în adânc. Lumea îşi asigură mai mult avutul decât sufletul. Psalmistul ne spune că mai bun este puţinul celui drept, decât bogăţia păcătoşilor care se risipeşte în vânt. Lucrul nedrept nu aduce spor şi numai ceea ce este binecuvântat rezistă în timp. Într-o lume plină de nedreptate, societatea nu are nici o şansă să sporească, deoarece ce-i de haram se duce pe apa sâmbetei. În orice nedreptate există o vinovăţie şi cât timp stă sub semnul păcatului ea aduce mari pagube, chiar dacă conştiinţa adormită se deşteaptă la momente de impas şi cumpănă, devenind judecător. Păcatul, dacă nu-i iertat produce un efect în lanţ fiind de nestăpânit, afectează gena, adică se rostogoleşte până la al nouălea neam. Deci totul curge, nimic nu se pierde, părinţii mănâncă aguridă şi celorlalţi li se sterpezesc dinţii. Să nu disperăm că în bunătatea Lui, Dumnezeu face şi dreptate! Răbdarea dacă ar avea logica omenească ne-ar chinui foarte apăsător. Cine se mai gândea că Iosif, rob vândut, să mai ajungă conducător al egiptenilor? Răutatea, păcatul, falsifică valorile, iar nedreptatea este socotită de unii chiar isteţime. Cine vrea să trăiască cumsecade, precum proverbul” cinstit şi curat” parcă nu mai are loc în această lume a miliardelor. Pe omul cel drept îl îmbrâncesc mulţi, făcând din ziua de mâine o incertitudine. Dar dreptatea fiind totuşi o virtute, tot ceea ce se face cu viclenie se răsplăteşte conform vorbei: ” Cu ce dai cu aia primeşti”. Să nu uite nimeni că însuşi Hristos călătoreşte cu dreptatea. Chiar dacă merge cu capul spart prin târg, Dumnezeu ne spune să îndrăznim că El a biruit lumea, atunci când nimeni nu se mai aştepta. Între Bine şi rău lumea trebuie într-o zi să aleagă ce-i este de folos, ascultând de Evanghelie care dă principiul echilibrului şi valoarea dragostei care nu cade niciodată. Căpătuiala, şmecheria nu ţin de cald fără osteneală, păcatul nu-i progres, iar morala nu înseamnă stagnare. Chiar dacă şchiopătăm ne putem vindeca, nu prin deznădejde sau consolare, ci prin Credinţă mare.
” Iată, am pus în faţa ta şi Binele şi răul şi Viaţa şi moartea, alege ca să trăieşti şi tu şi neamul tău!”
pr. Zisu Iuian
Postat in Articole personale, Sfaturi duhovnicesti de Parintele Zisu Iulian