Tragedia lui Iuda

Vai, însă, acelui om prin care Fiul Omului se vinde! Bine era de omul acela dacă nu se năştea.( Matei XXVI,24)

De existenţa răului, nu cred că se mai îndoieşte cineva, deoarece ravagiile le simţim pe pielea noastră. Deşi ne-am tăbăcit, datorită necazurilor, nu înseamnă că trebuie să pactizăm, abandonând lupta şi lăsându-l să-şi bată joc de viaţa noastră şi aici dar şi Dincolo, mai ales că Biserica ne ajută să nu fim singuri. Iuda zis şi Iscarioteanul răspunde liber ca şi ceilalţi Apostoli la chemarea Domnului, că numai dacă voieşte cineva să vină, este primit, dacă se leapădă de sine, ia Crucea şi Îi urmează până la capăt. Nici lui, nici celorlalţi, nu li s-a făcut vreun favor, dimpotrivă, toţi se formau ca ucenici la şcoala Supremului Învăţător. Firi deosebite, dispuşi la început să facă tot ce le va spune glasul inimii lor, au străbătut Galileia, fiind martori la lucrarea de mântuire pe traseul celor trei ani şi jumătate de propovăduire. Vor avea un comportament instabil, presărat de întrebări omeneşti, până la momentul adevărului: Învierea şi îmbrăcarea lor cu Sfântul Duh. Erau oameni cu slăbiciunile firii, expuşi ispitei, puse la cale pentru lumea din care făceau parte şi ei, de amăgirea celui viclean. Dacă ne apropiem de Iuda, Petru şi Toma, cât şi de ceilalţi în afară de Ioan, care au fugit de pe drumul Golgotei, vom înţelege cuvintele Domnului: ” Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca pe grâu, pe toţi.” Cursa întinsă de necuratul lui Iuda, este tentaţia banilor, el fiind casier cu punga, un fel de cutie a milei, din care erau ajutaţi cei săraci. Este chiar bănuit, că mai punea ceva deoparte, arătându-se grijuliu, că s-au irosit banii pentru cumpărarea mirului. Totul a fost aproape normal, până în momentul când diavolul se încuibează în inima lui; de atunci, el nu mai este om, nici apostol, deoarece s-a înhăitat cu cei care puneau la cale omorârea lui Hristos. Au uitat că Dumnezeu nu moare, de aceea în Miercurea Mare, începe complotul, târguiala, ca să fie dat în mâinile lor. Se tocmeşte preţul, doar treizeci de arginţi pe Fiul Omului, venit din Ceruri, căci nu degeaba proverbul spune: „Banul este ochiul dracului.” După ce l-a vândut, le-a aruncat arhiereilor banii, spunând că a vândut sânge nevinovat, apoi s-a spânzurat. Complicii au replicat „Ce ne pasă nouă? Tu, vei da socoteală.” Diavolul le-a învârtoşat inima, ca pe vremea lui Faraon, ca să nu se lase convinşi că era Mesia, Cel aşteptat. Şi-a atins scopul, doar parţial, împărţind lumea în buni şi răi. Nu a intuit Naşterea Lui, şi nici Învierea, care rămân demne de Dumnezeu, evenimentele cel mai importante petrecute între cer şi pământ. După ce l-a folosit, ca pe un mişel, l-a lăsat, să-l mustre conştiinţa, care-i şoptea despre judecată, că Dumnezeu nu îl mai poate ierta niciodată: „Am vândut sânge nevinovat.” Ultimul tertip şi îmbrâncitura, care l-a dus în hău. Sărutul lui Iuda, confirmă doar trădarea şi planul demonic la care omeneşte, reacţionează Petru, care taie urechea soldatului Malhus, explicaţia găsindu-se în cuvintele: „Cu o sărutare, vinzi tu, pe Fiul Omului?” Atunci când Irod îl căuta în Betleem, Dumnezeu nu se expune, fuge în Egipt, iar în ispita Quarantaniei, îl înfruntă direct pe diavol. Dacă ar fi ştiut că prin răstignire nu scapă definitiv de El, diavolul nu ar mai fi încercat, deoarece prin Înviere, se duce în culcuşul lui, dezlegând pe cei ferecaţi. Satan care nu a reuşit în Cer, a gândit că poate, să rezolve, aici, jos prin Iscariotul. Înscenarea, negocierea, cu cel rău, pentru a deveni cândva erou, nu se potrivesc Divinităţii, ci sunt doar o înşelătorie mefistofelică ” Cine mă va vădi pe Mine de păcat: zice Iisus?” Nimeni nu ar putea fi ca El, în care s-au împlinit toate Scripturile Sfinte! La Cina cea de Taină, vânzătorul este dat în vileag, întingea în acelaşi timp, în blid, cu Mântuitorul: „Acela, mă va vinde.” În 1938, pe scena comediei franceze, se juca piesa: ” A pătimit sub Ponţiu Pilat.”, care spunea că lumea creştină trebuie să-i mulţumească lui Iuda, pentru gestul făcut, şi să nu-l condamne, că a fost doar o piesă în angrenajul trădării, care a împlinit opera mântuitoare. Argumentul pare seducător, dar nu are puterea de a-l scoate basma curată, fiindcă niciodată, Dumnezeu n-a forţat pe cineva, ci a picurat în fiecare din noi, voinţa liberă. Autorul Paul Rayna, spune că Iuda, datorită trufiei se implică direct, uitând că este doar om, şi oricând poate fi dacă nu se apără, la cheremul diavolului. N-a ţinut seamă că era pe pământ, şi că mândria îi este fatală. Păcatul nemărturisit la timp, aduce iadul, fiindcă nu ai curajul să zici: ” Înapoia Mea, Satano!” Cine vrea să­l reabiliteze pe Iuda, face aceeaşi greşeală, devenind coadă de topor. Banii trădării sau simoniei nu sunt puşi în visteria Templului, cu ei cumpărându-se ţarina Olarului, loc de îngropare pentru străini. Au crezut că pot ţine loc de faptă bună, dar s-au înşelat, căci, cimitirul nu rodeşte, ci doar aşteaptă clipa Judecăţii. „Doamne, nu voi spune vrăjmaşilor tăi Taina Ta, nici sărutare îţi voi da cu Iuda.”

pr. Zisu Iulian

Postat in Articole personale, Predica zilei de Parintele Zisu Iulian