Postul

„Şi a făcut Dumnezeu să răsară din pământ tot soiul de pomi, plăcuţi la vedere şi cu roade bune de mâncat; iar în mijlocul raiului era pomul vieţii şi pomul cunoştinţei binelui şi răului” (Facerea 2, 9),;

Postul e de când lumea şi a fost dat protopărinţilor noştri Adam şi Eva încă din rai. Prima poruncă rânduită de Dumnezeu oamenilor este cea a postului: ” În ziua în care vei mânca negreşit vei muri”. Biologic acest avertisment, sau călcarea poruncii prin neascultare, devine o explicaţie şi o cauză a morţii noastre. Sfinţii Părinţi spun chiar că postul e un dar din bătrâni, deoarece această Lege a fost dată în paradis. Iată, pentru care motiv Scriptura Sfântă ne roagă ca să nu-l nesocotim , fiindcă fără de el nu putem să ne mai apropiem de Dumnezeu. În Vechiul Testament se postea pentru a preântâmpina o nenorocire, înaintea unei lupte, sau pentru iertarea păcatelor. Evreii au o mare zi de post în ziua ” Ispăşirii”, postesc chiar de două ori pe săptămână, având şi zile de post cu caracter aniversar. Prin post de fapt omul îşi pregăteşte, precum Moise, Ilie, întâlnirea cu Dumnezeu. Porunca este reânoită şi de Fiul lui Dumnezeu, care ca ” om adevărat” posteşte patruzeci de zile. Ioan Botezătorul îşi începe misiunea de propovăduire cu post, iar sfinţii apostoli procedează întocmai şi Biserica învaţă la fel. Primii creştinii posteau înainte de a primii sfintele Taine, posteau pentru cei bolnavi, căci erau convinşi că doar prin post şi rugăciune, aşa cum le spusese Mântuitorul, poate fi îndepărtat acest soi de draci. Iisus Hristos recomandă postul discret, nu cum fac făţarnicii care se laudă când îl ţin. Atunci să nu fim trişti, ţinuta şi mima şă fie a omului care este conştient pentru ce, şi pentru cine posteşte. Dar ce este postul? Este o reţinere de la mâncare, băutură şi plăceri în zile socotite de calendar cu post. Postul nu poate fi desfiinţat de nimeni şi nu poate fi separat de milostenie şi rugăciune. Cura, dieta, niciodată nu pot avea valoarea postului creştin. Postul nu dăunează sănătăţii, iar Biserica dă dezlegare pentru neputinţa firi pentru cei bolnavi, copii, femei însărcinate şi la spovedanie pentru cazurilor socotite speciale. Moşii, părinţii noştri au postit şi au îmbătrânit, iar noi îl nesocotim . Prin post putem scăpa de boli, dureri, şi de necazuri. Postul aduce pace, linişte în căsnicii şi în casele noastre. Prin post se potolesc vrăjmaşii, iar noi ne împăcăm cu Dumnezeu. Dacă ar domni postul – zice sfântul Vasile cel Mare – nu s-ar mai făuri arme, n-ar mai fi tribunale, închisori, tâlhari. „Postul este sănătatea sufletelor noastre, podoaba bătrânilor, pedagogul tinerilor, învăţătorul celor ce trăiesc în curăţie trupească şi sufletească”- spune sfântul Ioan Gură de Aur. Istoricii povestesc cum mitropolitul Sava Brancovici vrând să fie trecut la altă credinţă de principele Transilvaniei, invitat la masa într-o zi de post, ceru de mâncare o farfurie de fasole. Atunci voind să-şi bată joc de credinţa lui adevărată, înfăşură într-o pernă un căţel şi-i porunci să-l boteze. Mitropolitul a acceptat, însă a pus o condiţie:”De va mânca ce mănânc eu, îl voi boteza!”. Şi i-au întins farfuria cu fasole şi cea cu carne. Apoi văzând cum se repede câinele la carne i-a zis: „Botează-l tu, că-i de legea ta”. Bunul Dumnezeu să ne ajute să postim creştineşte în Postul Mare, pe care îl începem pe 6 martie.

pr. Zisu Iuian

Postat in Articole personale, Sfaturi duhovnicesti de Parintele Zisu Iulian