Aducerea moaştelor Sfântului Ioan Gură de Aur

Hrisostomul

Sfântul pomenit astăzi în cele două Biserici,Ortodoxă şi Catolică se naşte în Antiohia în anul 350 şi rămâne modelul adevăratului propovăduitor, care pentru slujirea lui Hristos îşi va da viaţa. Nu întâmplător pentru retorica şi puterea Cuvântului a mişcat lumea veacului al IV-lea creştin de la cel sărac la cel bogat, până şi pe împărat. Acesta este Ioan cel numit şi Gură de Aur, care a vorbit cu putere şi curaj înaintea contemporanilor, iar aceştia au căutat să-l piardă, folosindu-se chiar de complicitatea colegilor săi, care invidioşi pe darul lui, au apelat la mai marii vremii să-l trimită în exil. Ajuns arhiepiscop al Constantinopolului în anul 398-402, ţinând 700 predici şi 500 omilii, va înfrunta direct erezia împărătesei Eudoxia şi a cinci episcopi, luxul şi imoralitatea clasei imperiale, condamnând pe faţă păcatele poporului şi cele făcute de tagma sa. Ca şi prietenul şi colegul său de Universitate, Vasile cel Mare, va înfiinţa case de adăpostire pentru cei săraci, bolnavi, bătrâni, fiind un model de urmat. Intrigile politice ale vremii puse la cale de împăratul Arcadie şi soţia sa în complicitate cu 36 de episcopi, ce vor convoca la 404 un Sinod şi îl caterisesc cu propunerea de a fi deportat la marginile imperiului bizantin( Armenia) ca să nu mai instige poporul. De aici va trimite multe epistole către păstoriţii săi, motiv pentru care va fi exilat pe ţărmul estic al Mări Negre, drum forţat făcut pe jos timp de trei luni de zile. Aici în apropierea oraşului Comane la 14 septembrie 407 bolnav fiind, îşi va da sufletul lui Dumnezeu căruia i-a închinat Sfânta Liturghie care-i poartă numele şi la care participă şi se roagă creştinătatea ortodoxă în fiecare duminică. Vestea ajunge la Roma, unde episcop era sfântul Inocenţie iar împărat Onorius fratele lui Arcadie, care ceartă comportamentul autorităţilor, cerându-le cel puţin căinţă. şi-a cerut iertare ca să se poată împărtăşi doar Arcadiu, iar Eudoxia are parte de o moarte groaznică .
În 438 ziua de 27 ianuarie moaºtele sale sunt aduse cu alai în Biserica Sfinţilor Apostoli din Constantinopol de către noul împărat Teodosie cel Tânăr şi ucenicul sfântului Proclu, acum episcop. Solii, ajunşi în localitatea Comane, în Biserica Sfântului Vasilisc n-au putut ridica moaştele binemirositoare până când împăratul a scris o epistolă sub formă de rugăciune, ca sfântul să plece de acolo. Deoarece, chiar şi după 33 ani, mormântul Eudoxiei se surpa şi cutremura, împăratul l-a rugat pe sfânt s-o ierte pe mama sa. În auzul tuturor din sicriul poleit glas s-a auzit : ” Pace tuturor, dragoste şi milă să fie la tot poporul şi Eudoxiei iertare!’’. Se crede că în urma cruciadei a patra, moaştele au dispărut, iar la 1 mai 1626 sunt atestate documentar la Roma. Ca semn de frăţietate, cardinalul Silvano Piovanelli oferă ca dar Prea Fericitului Teoctist părticele din moaştele Sf. Ioan Gură de Aur pentru viitoarea Catedrală a Neamului românesc. Sfinte, azi şi în veci fii cu noi!

pr. Zisu Iulian

Postat in Sfintii zilei de Parintele Zisu Iulian