Întâmpinarea Domnului

,Şi se vor da pe faţă gândurile multor inimi”, spunea dreptul Simeon.

Sărbătoarea are un generic universal ca titulatură, dar şi ca timp: atunci, azi, cândva, oricând, aici, între cer şi pământ. În toate culturile întâlnirea omului cu divinitatea este de fapt tot o ” Întâmpinare’’. Să te întâlneşti cu Dumnezeu nu e la îndemâna oricui. Numai la gândul acesta eşti copleşit. Din vechime şi până astăzi, a existat un ceremonial de întâmpinare a oaspeţilor. Dar să întâmpini Divinul, Absolutul, pe Creator, este un eveniment, fiindcă o singură dată se întâmplă aşa ceva. Revelaţia povesteşte despre această întâlnire, în care omul dă bineţe Creatorului. Însă omul s-a plictisit, şi a devenit fugar. Dumnezeu găseşte soluţia: „Adame, unde eşti?” Surprins că este găsit, trânteşte uşa casei de oaspeţi, dar nu poate să o închidă şi pe a ieslei, unde nu bănuia că o să-şi găsească sălaş Cuvântul.
Îl întâmpină creaţia, necuvântătoarele, păstorii iar îngerii cântă. Templul, loc legiferat devine Casă, şi nu peşteră. Aici în Templu, un om drept, temător, şi învechit de zile, aştepta clipa. Este dreptul Simeon, care are încuviinţare, să-L ţină în braţe pe Fiul Lui Dumnezeu. Ce har, ce Taină, ce rugăciune, ce prezentare: „Acum, slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, în pace, după Cuvântul Tău.” Trebuie să ştim câte ceva despre acest om purtat de Duhul Sfânt, mai ales că Evanghelia este şi fragment din istoria vremurilor. Tradiţia sfântă ne spune că făcea parte din cei 70 sfinţi părinţi aleşi de Ptolomeu Filadelful al Egiptului, ca să traducă vechile Scripturi pentru elinii din Alexandria. Îi revine cartea lui Isaia, şi când ajunge la capitolul VII, versetul 14: „Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte Fiu”, termenul fecioară este înlocuit cu femeie, pentru că fără inspiraţie, nu putea mintea lui prea pământeană să înţeleagă Întruparea. Ziua scria, iar noaptea îngerul, modifica din nou scriind, Fecioara. Spre încredinţare, i s-a spus că nu va vedea moartea, până când nu se vor împlini întocmai. Să ne imaginăm cum într-o zi, un om, uitat parcă de Dumnezeu, în vârstă de peste 300 ani, care în văzul tuturor întâmpină Sfânta Familie. Mai mult, îl ia în braţe pe pruncul Iisus, la 40 de zile, şi-L arată omenirii, iar Simeon se dezleagă acum de necredinţa tinereţii. „Au văzut ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea tuturor popoarelor”. Rostirea bătrânului Simeon este profetică: ” Este pus spre ridicarea şi căderea multora…, şi numele Lui va stârni multe împotriviri.” Aceste cuvinte s-au împlinit. Câţi n-au încercat să scape de amintirea Lui, dar nici în morminte nu au linişte, căci şi acolo este Împărat şi Judecător. „Şi se vor da pe faţă gândurile multor inimi”, spunea dreptul Simeon. Răscolirea conştiinţelor adormite şi pângărite se face cu Taina mărturisirii, instituită tot de El, ca să le arate că a rămas iubire până la iad. Vino, la rugăciunea Bisericii, şi nu vei fi niciodată singur, poartă-te creştineşte, şi-L vei zări în fapta cea bună. Învaţă din purtarea îngerilor şi nu vei regreta. Este sărbătoare, este întâmpinare, şi aici, dar şi dincolo, de aceea, noi, cei încreştinaţi rostim: ” Intra-voi în casa Ta, Doamne. Amin!”

Postat in Predica zilei de Parintele Zisu Iulian