Rugăciuni folositoare omului

Ierurgii

Păcatul neascultării care a dus la pierderea raiului s-a răsfrânt ca un blestem nu numai asupra firii umane, ci şi asupra naturii înconjurătoare în mijlocul căreia omul trăieşte. După învăţătura Bisericii, soarta naturii este legată de vindecarea omului prin venirea lui Hristos, care va şterge păcatul strămoşesc, şi va resfinţi lumea scoţându-o de sub puterea celui rău. De aceea, Biserica binecuvântează pâinea ca merindă a vieţii, dar şi elementele naturii cu care omul intră în atingere. Ea binecuvântează munca omului şi însăşi viaţa, încă de la naştere. Aceste slujbe şi rugăciuni în ortodoxie se numesc ierurgii, iar în catolicism, sacramentalii. Sfântul Apostol Pavel spune precis că toată făptura se sfinţeşte prin cuvântul lui Dumnezeu şi prin rugăciune. Aceste rănduieli sunt la fel de vechi ca şi Biserica creştină. Pe unele le moştenim din Vechiul Testament, cum este molitfa femeii lăhuze la patruzeci de zile, iar alte slujbe îşi au temeiul în Noul Testament, ca rugăciuni pentru tămăduire, izgonirea celui rău, binecuvântarea alimentelor. Constituţiile apostolice şi scriitorii bisericeşti din primele veacuri creştine vorbesc despre aceste slujbe cuprinse şi astăzi în Molitfelnicul ortodox. Dacă ar fi să le categorisim după scop sau efect, ierurgiile sunt de patru feluri: exorcisme, curăţiri şi dezlegări, binecuvântări şi sfinţiri. Ele se pot săvârşi în biserică, în casă şi în mijlocul naturii, pe tot parcursul anului. Dintre toate ierurgiile, Sfântul şi Marele Mir, sfinţirea bisericii, a antimiselor (pânză de in cu scena punerii în mormânt a Domnului şi moaşte de sfinţi) hirotonia (primirea tainei preoţiei, diaconiei),hirotesia (pentru cântăreţ) pot fi săvârşite numai de arhiereu, iar toate celelate şi de preoţi. Biserica îl ia pe om în grjă încă de la naştere. În prima zi, moaşa copilului sau altă femeie vine la biserică cu un vas sau sticlă cu apă şi preotul îi citeşte rugăciunea de sfinţire a apei. Preotul poate veni şi la casa lăhuzei, citind rugăciunea pentru mamă, prunc, moaşă, şi ceilalţi. În unele părţi, apa sfinţită se foloseşte la baia copilului trei sau mai multe zile. La a opta zi după naştere, pruncul este adus de moaşă la biserică, unde i se citeşte rugăciunea de însemnare, deoarece atunci i s-a pus numele Mântuitorului. La patruzeci de zile după naştere i se citeşte mamei molitfa, care se poate face şi la patru săptămâni, pentru ca mama să participe la treburile casnice. Dacă i se citeşte molitfa înainte de patruzeci de zile lăhuza, nu poate intra în biserică, şi nu poate lua nici anafură. Dacă în această perioadă se face sfeştanie în casă, pot fi stropiţi cu aghiazmă şi mama, dar şi pruncul chiar dacă nu este botezat. Mai există o molitfă specială pentru femeile care fac avorturi. Este socotită rugăciune de iertare a păcatului numit „ucidere cu voie sau fără voie”. Se recomandă spovedania, unde se dă canon cu oprire de la Sfânta Împărtăşanie, după caz, cât şi sfaturi creştineşti de ocrotire a vieţii, şi ferirea de acest păcat care aduce boală şi osândă veşnică. Molitfa se poate citi numaidecât, şi nu se mai face sfinţirea apei. Se obişnuieşte ca îmbisericirea pruncului să se facă după săvârşirea Sfântului Botez, când copilul este închinat la Sfintele icoane, şi introdus în Sfântul Altar, dacă este băiat, apoi aşezat jos pe solee, treapta din faţa Sfintelor Uşi, de unde îl ridică naşa. Mama care nu are molitfa de patruzeci de zile poate asista la botez doar din pridvor. Aşa a procedat şi Maica Domnului, atunci când la patruzeci de zile l-a dus la templu pe IIsus Hristos, unde a fost întâmpinat de dreptul Simeon, care în văzul tuturor L-a arătat lumii ca Mântuitor. Să ţinem aceste rânduieli, zicând: „Înger, îngeraşul meu/ Ce mi te-a dat Dumnezeu/ Totdeauna fi cu mine/ Şi mă învaţă să fac bine/ Eu sunt mic, tu fă-mă mare/ Eu sunt slab, tu fă-mă tare/ În tot locul mă păzeşte/ Şi de rele mă fereşte”. Amin

pr. Zisu Iulian

Postat in Sfaturi duhovnicesti de Parintele Zisu Iulian