Înmulţirea pâinilor

” Dati-le voi sa manance ”.

Într-o lume ” satula de toate cele” omul inca flamanzeste destul de mult si prea des. Pe zone geografice intinse inanitia devine un flagel, din cauza noastra si deabia le- a mai ramas un cos de ” firimituri” din care doar sa guste.. Si asa, vedem cum pustietatea si desertul intins pe zi ce trece adulmeca sa scoata din lantul trofic;” painea cea de toate zilele”. Iar in alte parti paradoxal, desi este supraproductie la hectar totusi lumea ” flamanzeste ”. Inseamna ca-i lipseste ceva . Stiti ce ?. Binecuvantarea Liturghiei sfinte. Citeste pilda, sau priveste la germinatia bobului de grau care se jertjeste pe Sf. masa, ca noi intr-o buna zi sa nu mai ” flamanzim”. Asa putem intelege cuvintele sfinte;” Nu numai cu paine va trai omul , ci cu tot Cuvantul care iese din gura lui Dumnezeu”. Vina lui Cain si a urmasilor insemnati este ca nu a adus jertfa semintei care trebuia sa devina Liturghie cosmica, adica iubirea si a pusin schimb pe jertfelnic fatricidiu. Si totusi, providenta; exista o parte a semintei care cade in pamant bun si aduce rod inmiit in Legea Noua, arand pustietatea care nu putea rodi. Lumea pacatoasa atunci si azi inca nu are buna crestere sa suporte cuvintul sfant rostit de Ioan ;” Nu ti se cade …” Vestea taierii capului sf. Ioan Botezatorul L-a facut pe Mantuitorul sa se retraga intr-un loc singuratic. Dar pe unde trece Dumnezeu totul tresalta, freamata de fiorul sfant;” au venit dupa El pe jos”. Ce invatator…! Sa treci te la o stare la alta;” crima – iubire”. Dar nu toti suntem irozi si irodiade. Si evanghelia de azi ne spune ;”si li s-a facut mila de ei si le-a vindecat bolnavii”. Vedeti de ce crestinismul rosteste ;” Vie, imparatia Ta, fac-se voia Ta, precum in cer, asa si pe pamant..” Si ascultandu-L pe Domnul s-a apropiat de seara. Ucenicii panicati de numarul lor mare au incercat sa-L atentioneze pe Invatator, ptr. a nu fi pus intr-o situatie de inpas.
” Locul este pustiu si iata ca vremea a trecut; da drumul multimilor ca sa se duca prin sate sa-si cumpere de mancare”. Fratilor, cand te apropii de Dumnezeu cele materiale comporta o mica valoare. Porunca data apostolilor atunci devine Lege crestineassca in Biseica ” Una sfanta, soborniceasca si apostoleasca”;” Dati-le voi sa manance.”. Ce misiune, ce apostolat pana la sfarsitul veacurilor. Responsabilitate si grija hranei spirituale si materiale pe care trebuie s-o imparta Biserica si slujitorii ei ” cu timp si fara timp”. Inca un gest liturgic ca sa cunoasca ca El este cel asteptat. Aveau cu totii sa se mire cel putin de cele 12 cosuri de firimituri pe care cu dinadinsul Hristos le-a poruncit sa le stranga cu grija, caci s-au saturat ne spun martorii „peste 5000 de barbati afara de femei si copii”. Evanghelistul Ioan in cap. VI vorbeste si despre mirarea lor;”Acesta este indr-adevar Profetul care va sa vina in lume?”. Cand s-au convins si unii au vazut ca-i si chilipir il inbulzeau, fapt ptr. care le raspunde ;”Nu pentru ca ati vazut minuni Ma cautati, ci pentru ca ati mancat din paini si vati saturat”. L-a iertat Dumnezeu pe David cand a mancat din painile ” punerii inainte”, doar pe cartitori care mancase acum deja o paine binecuvantata si data chiar de Dumnezeu. Minunea de azi anticipeaza cele care vor urma, iar Ioan apostolul demonstreaza prin dialog felul cum Domnul le glasuieste despre Painea Vietii.” Parintii vostrii au mancat mana in pustie, dar au murit; aceasta este Painea care se poagoara din cer, pentru ca tot cel ce mananca din Ea sa nu moara. Eu sunt Painea ce vie. Care s-a pogorat din cer. De va manca cineva din Painea aceasta, viu va fi in veci. Iar Painea pe care Eu o voi da pentru viata lumii este Trupul Meu ”.
Cele cinci painii au ramas nu doar un simbol ci practica Biseicii si credinciosilor ei ca o jertfa la Litia de seara si la sf. proscomidie ca jertfa nesangeroasa „II HR NI KA”, iar in vase speciale se imparte anafura ca o firimitura a arvunirii Euharistiei;” Gustati si vedeti ca Bun este Domnul.!’
Dupa cum ne comportam inca mai avem nevoie de mila si indurarea Lui. Trebuie o marturisire sincera si sa-L cautam fiindca ne este foame doar de Impartasanie. Conditia Imparatiei ramane Piine vietii, adica impartasirea cu El si ca drept urmare totul ar fi o pierdere de timp, fiindca El este si Vesnicie. Acesta este mesajul si invatatura acestei evangheliei rostita intr-o lume din care facem parte si ” noi „.

Pr. Zisu Iulian

Postat in Articole personale de Parintele Zisu Iulian