Sfantul Pantelimon

Sfintii sunt casnicii Lui Dumnezeu

Daca Evanghelia nu s-ar fi propovaduit, omul nu se mai put niciodata imbraca in sfintenia sa de la inceput Rostirea cuvintelor :” Eu sunt Calea , Adevarul si Viata”, s-a dovedit a nu fi doar un slogan, ci principiul existential dupa care intr-o zi se va conduce toata lumea. Intr-o lume dezechilibrata de pacat restaurarea va continua pana se va completa spatiul ramas vacant dupa cadere, prin sfinti . Sf. ap. Pavel spune Efesenilor: ” Noi nu suntem straini si nici venetici , ci cetateni impreuna cu sfintii si oameni ai casei Lui Dumnezeu , avand pe Iisus Hristos insusi piatra unghiulara pe care toata zidirea razamandu-se temeinic, se inalta ca o biserica sfanta in Dumnezeu ”. Sfintii au verificat prin trairea poruncilor existenta Raiului si rasplata intalnirii cu Dumnezeu. Nu se putea face mai usor schimbarea noastra inaine de Apocalipsa, decat pe aceleasi principii socotite deja virtuti credinta , dragostea si nadejdea . Daca n-ar fi asa, astazi nu am mai vedea si nu am mai auzi de oaze ale sfinteniei pe care timpul nu le-a acoperit, ci dimpotriva le-a dat certificat de sfintenie. Lumea credincioasa dar si curioasa, chiar in modernismul stiintific devine perelin sau turist, gustand cu privirea din nostalgia de odinioara a paradisului pierdut. Despre oameni imbunatatiti am auzit in cultura si istoria umanitatii, dar calitatea de sfant se da dupa criterii bine determinate, doar prin trairea evanghelie Lui Hristos. Imparatia credintei crestine este imparatia acestui Mare Adevar „Treimea Sfanta ” pentru care depun marturie Toti Sfintii. Calea stramta si dreapta are un singur indicator si un singur sens, fiind batatorita numai de sfinti. Acesta este avantajul nostru, caci viata capata un scop si are un sens: Vesnicia . Incepand cu apostolul Toma, in cercetarea lor sfintii au patruns dincolo de naturalul ce-i inconjura, iar la vederea Lui Dumnezeu, nimeni nu s-a mai putut intoarce la cotidian. Ei sunt rudele noastre imparatesti care au acces la izvorul Nemuririi:” Si orice veti cere in numele Meu, aceea voi face ”( ). Sa propovaduiesti cu gura un adevar, fie el si dumnezeiesc este la indemana oricui, dar sa-ti schimbi viata si sa mori pentru El este o calitate de martir crestin. Va propun astazi 27 iulie, sa verificam mesajul Domnului nostru Iisus Hristos : ” Tamaduiti pe cei bolnavi, inviati pe cei morti, curatiti pe cei leprosi, scoateti afara pe demoni, in dar ati luat, in dar sa dati ” (Matei 10,8).
Suntem in sec.III-lea, in partile Bitiniei din cetatea Nicomidiei-Asia Mica. O crestina pe nume Euvula si un tata pagan dau nastere unui copil pe care-l numesc Pantoleon” cu totul leu ”. Despre Fiul Lui Dumnezeu, a invatat cu deprindere crestineasca de la mama sa, care a murit de tanara. Tatal l-a dus la scolile vremii dandu-l pe mana lui Eufrosim ca sa practice medicina. Talentul si calitatile innascute fac ca el sa ajunga la curtea imparteasca , iar vestea despre el sa zboare pana la Roma unde domnea imparatul Maximin (235 d.Hr -238d.Hr). Dupa aceasta experienta intelege cauza raului din lume care aduce nedreptate, minciuna, suferinta. Candela Evanghelie aprinsa in sufletul sau de mama lui va lumina cand il intalneste pe preotul tamaduitor Ermolae in palatul din Nicomidia, care-i vorbeste despre adavaratul Doctor Hristos , ce a facut sa cada idoli ca Esculap. ” Eu aceste cuvinte le-am mai auzit doar la mama mea si am vazut adesea chemand in ajutor pe Dumnezeu, despre care imi vorbesti tu.” A sosit clipa credintei, caci la intoarcere pe drum gaseste un copil muscat de vipera, iar la ruga sa vipera plesneste si copilul invie. Viata lui s-a schimbat, cerand botezul si numindu-se pana azi Pantelimon:” cu totul milostiv „. Din ziua botezului primeste darul vindecarilor, pe care-l revarsa cu prisosinta in case si spitale. Pagani ii replicau ca face minuni cu duhul lui Esculap si Galen, iar tatal ii reprosa zicand : ” Ti-ai piedut mintile si ratacesti prin casele crestinilor ”. Paharul maniei s-a umplut cand Pantelimon tamaduieste de orbire o ruda imparateasca. Furia perescutorilor s-a napustit omorand mai intai pe dascalul sau Ermolae, si apoi asupra-i, cerandu-i lepadarea de Hristos in schimbul vietii. Imparatul a poruncit sa fie batut, spanzurat gol , aruncat in cazan cu plumb, gatuit cu o piatra mare, aruncat la lei , scrijelit pe roata. Cand au vazut ca totul este zadarnic , l-au legat de un maslin uscat si i-au taiat capul la varsta de aproximativ 25 de ani. Dar inca o minune ! Maslinul a infrunzit si rodit , iar sangele era ca laptele. Ighemonul speriat la uns cu seu si i-a dat foc . In ascuns a doua zi crestinii, i-au ingropat sfintele moaste in satul Atamatie, si-i pomenesc martiriul in acesta zi. Azi il pastram in calendar pururea rugator si tamaduitor, iar altii de nume purtatori. Biserici, hramuri, schituri ca Manastirea din Techirghiol, in spitale si asezaminte ocrotitor, si in cartiere ca”Pantelimon””, mergator. Gasim cu vrerea Bunului Dumnezeu moaste la Hurezi (degetul), la Catedrala arhiepiscopala de la Tomis, Agapia , Ciolanu, Neamt, Negru-Voda.
Omenirea toata, astazi, calatoreste cu infrigurarea mortii, prin codrii cei intunecosi de suferinti, in care cu vrasmasie alearga moartea, si in care nu auzim decat trosnind cu jale cei mai mandri dintre stejari, iar pamantul se cutremura sub picioarele noastre la loviturile de foc si fier. Un geamat prelung invaluie intreg pamantul, iar ochii cei trupesti ne sunt inecati in lacrami…. Dar iata, ca atuncea cand omeneste se vorbeste de o desnadejde, crestineste tocmai atunci se vine cu izbavirea. Ochii nostri cei tainici, vad pe culmile departarilor ivindu-se norii mantuirii, iar din azurul inaltimilor ceresti auzim o armonie de glasuri ca de clopote, ce ne umple sufletele de nadejdi…sunt glasurile sfintilor…. Si asa puntile de salvare sunt aruncate din ceruri catre noi, cai de lumina incep sa straluceasca, osti ceresti sclipesc de puteri,cantece si armonii umplu vazduhul cel aprins de ura si vrajba. Sunt cetele cele ceresti ale sfintilor care revarsa in sufletele noastre noi puteri…. Si asa din nou necredinta si pacatul vor fi invinse.
” Sfinte Mare Mucenice si tamaduitorule, Pantelimoane, tie iti varsam durerile si lacrimile noastre de multe feluri si tu fara de intarziere, cu puterea ce o ai de la Dumnezeu, spre care ne esti mijlocitor, auzind suspinuri inabusite in noapte, in zi, in pat de suferinta, in calatorii, fii celor ce se roaga tie, dupa nevoile fiecaruia ”. Aliluia ! (Condacul al 12-lea din Acatist ).

pr. Zisu Iulian

Postat in Articole personale, Sfintii zilei de Parintele Zisu Iulian