Sfânta Cetate a Ierusalimului

,,Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi cu pietre ucizi pe cei trimişi la tine; de câte ori am voit să adun pe fiii tăi, după cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar nu aţi voit.
Căci vă zic vouă: De acum nu Mă veţi mai vedea, până când nu veţi zice: Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului.” Matei XIII 37-38

                                    Ierusalimul, cetate sfanta

Pe tăbliţele de lut de la El-Amarna apare prima atestare documentară a străvechiului oraş Jerusalem, care datează din secolul 16 î.d.Hr., fiind cunoscut sub numele de Urasalim. Numele său înseamnă „Oraşul Păcii”, iar cartea Facerea ne spune că în acest loc s-a întâlnit Avraam cu Melchisedec regele Salemului. În 1006 î.d.Hr. împăratul David după ce cucereşte oraşul îl împrejmuieşte ca pe o fortăreaţă cu ziduri, iar în Sion îşi face un turn de pază, numindu-l cetatea lui David. Prin 950 î.d.Hr., Solomon ridică aici Templul, apoi caldeenii şi mai târziu Antioh pustiesc oraşul. Este refăcut pe la 520 î.d .Hr şi întărit de Irod cel Mare sub care cunoaşte o perioadă de dezvoltare. Generalii romani Titus şi Vespasian îl trec prin sabie şi foc în anul 70 d. Hr., distrugând atât Templul cât şi o parte din Oraşul Sfânt. În urma răscoalei condusă de Bar – Cochba este ras din temelii iar împăratul roman Adrian începe rezidirea, schimbându-i numele în Aelia Capitolina. Sub Constantin cel Mare (307-337) cunoaşte cea mai înfloritoare perioadă, construindu-se foarte mult în epoca bizantină, până la 614 când este ocupat de perşii regelui Hosroe. În 628 este recucerit de împăratul bizantin Heraclius, dar în 637 cade asediat de califul arab Omar care-l va stăpâni 500 de ani. Cruciada I (1096-1099) condusă de Godefroy şi Balduin, întemeiază Regatul Creştin de Ierusalim care va dăinui până în 1187, când Saladin al Egiptului îl trece sub stăpânire arabă. Soliman al II-lea zis Magnificul în 1516 îl alipeşte Imperiului Otoman, apoi îl fortifică cu ziduri groase de apărare (1532 -1541). De abia în 1917 după căderea Imperiului Otoman, Ierusalimul intră sub protectorat Britanic ce va dura până la 14 mai 1948, când se înfiinţează în urma Conferinţei de Pace, statul Israel. Zidurile Cetăţii Sfinte în lungime de peste 3 km au şi astăzi Poarta lui Irod, Poarta Damascului, Poarta Nouă, Poarta Sionului, Poarta Magrebinilor, Poarta Rabinilor, Poarta Sf. Ştefan, Poarta Leilor, Poarta Jaffa, Poarta Oilor. Mai este încă o intrare actualmente astupată, numită Poarta de Aur, despre care creştinii spun că prin acest loc va trece la sfârşitul veacurilor Hristos ca Judecător şi ea va rămâne permanent deschisă. Oraşul vechi are 4 cartiere numite: grec, latin, armean, evreiesc şi musulman. În cartierul grecesc se află Patriarhia Ortodoxă împreună cu Biserica Sf. Mormânt şi cu toată administraţia, numită Frăţia Locurilor Sfinte. Aici slujeşte Patriarhul de Ierusalim cu 16 mitropoliţi şi episcopi, fiind şi sediul comunităţii ortodoxe. În cartierul latin se află misiunile romano-catolice pentru ţara Sfântă. În cartierul armean este reşedinţa Patriarhului Armean şi moaştele Sfântului apostol Iacob ucis de Irod. Cartierul iudaic este locuit de evrei tradiţionalişti care-şi fac rugăciunea zilnic la Zidul Plângerii, aşteptând vremurile glorioase ale lui David. Cartierul musulman este pe esplanada muntelui Moria unde Avraam a vrut să-l jertfească pe fiul său Isaac. Între 1688-1691 pe locul unde era Templul lui Solomon arabii au ridicat Moscheea lui Omar, iar în secolul al VIII-lea în apropiere şi Moscheea El- Aqsa.

Ierusalimul rămâne locul de întâlnire al monoteismului creştin, iudaic şi musulman.

Pr. Zisu Iulian

Postat in Credinta si Istorie de Parintele Zisu Iulian



v. 3.0 Copyright © 2004-2013 Catedrala Navigatorilor. Web design & development Dan Crăciun.