Părintele nostru Andrei din Ierusalim, arhiepiscopul Cretei.
În 711 este numit Arhiepiscop al Cretei.
El este in special autorul Canonului celui Mare care, cântat in fiecare an in timpul Postului Mare, nu a incetat, de secole incoace, sa dea nastere in rândul credinciosilor la mântuitoare lacrimi de pocainta. In acest imn impunator, pentru care a si primit titlul de „Initiator in tainele pocaintei”
În Damasc pe la anul 660 se naşte „cel mai armonios dintre melozi”. N-a vorbit 7 ani şi a peins glas după ce s-a împărtăşit. A fost călugătit slujind la Biserica Învierii din Ierusalim studiind la Saint Sabas, care se afla in tronul patriarhal, Teodor (674-686), facu din Andrei fiul sau spiritual.notar al Patriarhiei, dându-i responsabilitatea tuturor problemelor bisericesti.La putin timp de la cel de-al Saselea Sfânt Sinod Ecumenic (prin 685), Andrei fu trimis la Constantinopol, cu doi sfinti batrâni, pentru a prezenta imparatului si Patriarhului marturia de credinta a Bisericii Purtarea sa plina de sfintenie si forta cuvintelor sale folosita intru mântuirea sufletelor ajunsera repede la urechile imparatului si ale Patriarhului, si fu numit Diacon al Marii Biserici. Ii fu incredintat postul de responsabil al orfelinatului Sfântul Paul si al ospiciului pentru saraci ce se afla in cartierul Eugenios.In afara acestor indeletniciri de predicator si melodic, Sfântul Andrei renova biserici si manastiri, fonda o biserica, inchinata Maicii Domnului din Vlaherne, in amintirea acestei renumite biserici din Constantinopol. Organiza de asemenea un ospiciu pentru bolnavi, batrâni si nevoiasi, pe care il intretinea nu numai financiar ci il si vizita adesea, ingrijind pe infirmi cu mâinile lui si procurând tuturor minunata mângâiere prin cuvintele sale.Cu ocazia unuia din desele atacuri arabe impotriva insulei Creta, Sfântul Ierarh, refugiat in fortareata impreuna cu poporul sau, reusi sa ii indeparteze pe agresori prin singura puterea rugaciunii sale si multi dintre ei pierira in dezordinea creata. Cu alte ocazii, el scapa insula de seceta, prin suvoiul lacrimilor sale si alunga o epidemie transformându-se in medic al tuturor prin rugaciune si priveghere.Desi devenise totul pentru toti asemeni lui Hristos, el trebui sa isi paraseasca eparhia pentru a se duce la Constantinopol. Acolo puse bazele poporului prieten al lui Hristos prin invatatura sa ortodoxa despre inchinarea la Sfintele Icoane, amenintata in acele timpuri de catre imparatul Leon al Treilea. Primind semn de la Dumnezeu despre apropierea sfârsitului sau, ii reuni pe cei apropiati lui si ii anunta ca Episcopatul sau nu il va revedea in viata. La putin timp dupa aceea, se imbarca spre Creta si, facând escala in insula Mitilene, (dupa altii, ar fi fost trimis in exil la Mitilene de catre imparatul Leon III, din cauza ca apara Sfintele Icoane) isi gasi odihna la 4 iulie 740.
(Spicuiri din sinaxar)
Acum să cântăm împreună Antifonul 1 al sf. Liturghii:Antifonul 1
Deşteaptă-te, pentru ce dormi!
Căci păcatele nici un folos nu aduc creştinilor, ci neputinţă, boală, sărăcie şi multe feluri de necazuri în această lume: iar pentru cealaltă arvunesc osândă veşnică.
Ne aflăm în jurul anului 660, în mijlocul lumii musulmane, tocmai în Damascul Siriei.
Andrei Criteanul se naşte în aceste ţinuturi ale Orientului Mijlociu, într-o familie creştină şi datorită trăirii religioase ajunge monah în Frăţia Sfântului Mormânt, fapt apreciat de lumea creştină care i-a recunoscut râvna pentru Evanghelie, denumindu-l “Ierusalimiteanul”.
În anul 685, este numit secretar patriarhal şi la 681 este chiar reprezentant la Sinodul al VI-lea ecumenic, ţinut la Constantinopol, unde semnează actele hotărâtoare pentru păstrarea credinţei drepte în Fiul lui Dumnezeu.
Monahul se implică practic în viaţa socială bizantină pentru ajutorarea unui orfelinat cât şi a unei case de bătrâni. Dragostea pentru Hristos şi apărarea credinţei fac ca în anul 692, să fie numit episcop în insula Creta, fiind un misionar sfânt prin excelenţă.
A îmbărbătat poporul în faţa invaziilor păgâne, ajutând pe cei nevoiaşi, şi a zidit Biserici, însufleţind tinerii pentru dragostea lui Dumnezeu.
Iubit de creştini şi de Treimea Sfântă, este chemat la cele veşnice în anul 740, fiind înmormântat în Eresos.
A rămas în inimile credincioşilor prin cele 250 de stihiri ale unui imn liturgic de pocăinţă pe o tonalitate intensă a sufletului care caută cu adevărat pocăinţa.
Această meditaţie ca o lectură în incursiunea biblică a timpului, punctat cu nume de rezonanţă care prin pocăinţă au reuşit să se ridice din starea de păcătoşenie, formează cunoscuta cântare a Canonului Mare ce se săvârşeşte în Ortodoxie ,în această săptămână a Cincea de urcuş duhovnicesc a Postului Mare.
Participi la o rugăciune profundă, de durată, în care te străduieşti să-ţi cureţi veşmântul Sufletului de întinare, să te schimbi pentru a aparţine Lumii de Sus.
De aceea te rogi şi primeşti pentru relele făcute acest Canon ca îndreptare, pentru ca uşor să ne putem schimba în bine.
Ajutor şi acoperitor pentru faptele noastre rămâne Domnul, căruia îi cerem să ne miluiască.
Sufletul ticălos este chemat să se mărturisească şi să nu facă greşeala lui Adam şi a Evei.
Să ne asemănăm dreptăţii lui Abel, căruia Cerul i-a primit jertfa şi să fugim de privirea pizmaşă, fratricidă a lui Cain.
Doamne, măcar la bătrâneţe nu ne lăsa în iad, deşi în tinereţe te-am părăsit! Să nu intri la judecată cu firea noastră păcătoasă şi dă-ne pocăinţa Mariei Egipteanca, ia aminte Cerule, sfinte Andrei Criteanul, roagă-te pentru noi!
Ne-am zdrenţuit haina sufletului, lacrimi nu mai avem ca să ne plângem păcatele, de aceea cerem ajutor Sfintei Fecioare, rugătoarea şi mijlocitoarea tuturor.
Am trecut şi noi pe lângă Sodoma şi am cunoscut pedeapsa nepocăinţei lor, am văzut îngerii de la stejarul Mamvri şi scara de la Betel şi am înţeles că niciodată nu am fost singuri.
Ne-ai trimis pe Hristos, ca să ne deşteptăm şi ne-ai dat Apostoli ca să -I urmăm. Suflete, cel puţin de azi să nu mai dormi nepăsător! Urcă pe Sinai şi citeşte Legea veche, treci pe Tabor ca să fii Fericit, merită să te ridici după ce ai văzut că mulţi au reuşit.
Nu este doar o încercare de o clipă doar, ci timp de 40 de zile mai ai timp să te pregăteşti, ca să ai parte de Înviere.
Doamne, promitem că ne mărturisim, fiindcă vrem cu adevărat să Te întâlnim!
pr. Zisu Iulian
Acum să cântăm împreună Antifonul 2 al sf. Liturghii:Antifonul 2
Postat in Sfintii zilei de Parintele Zisu Iulian