Cuvant din viata Sfantului Eftimie
Mergi si fa precum ti-am zis.
Sfantul Parinte Eftimie cel Mare, fiind in Lavra in multa lipsa si
neajungere, pentru ca toate le impartea in milostenii, rabda saracia
cea pentru Domnul, impreuna cu fratii. Deci, s-a intamplat ca, patru
sute de oameni pogorandu-se de la Ierusalim spre Iordan, s-au abatut in
dreapta si au venit in Lavra, ca o incercare, iconomisind Pronia lucrul
acesta, precum se pare, ca sa se arate fapta ce a buna a Sfantului si
darul cel dat lui de sus. Si, vazandu-i, batranul a chemat pe Dometian
si a zis: „Pune inaintea oameni lor acestora sa manance.” Iar el a zis:
„Nu are chelaria cinstite parinte, ca sa sature nici zece oameni. Deci,
de unde am sa dau paine la atata multime?” Iar Cuviosul Eftimie, plin
de dar proorocesc, a zis : „Mergi si fa precum ti-am zis, ca acestea
zice Duhul Sfant: Vor manca si le va prisosi.” Deci, ducandu-se
Dometian la chelaria cea mica, care se cheama camard de paine, unde
fusesesera doar putine paini, acum n-a mai putut deschide usa, ca din
dumnezeiasca binecuvantare, chelaria era plina pana sus, cat se varsau
painile afara din chelarie si, neputand deschide, a chemat pe unii din
parinti si au scos din tatani usa. Asemenea, si la vin si la untdelemn,
aceasi binecuvantare s-a facut. Si au, mancat si s-au saturat si pana
la trei luni n-au putut sa aseze usa chelariei. Ca, precum Dumnezeu n-a
contenit a izvori vadra fainii si ulciorul cu untdelemn vaduvei celei
iubitoare de straini, prin glasul proorocului, in acelasi chip, cu
adevarat, si dumnezeiescului acestui batran, pentru osardia iubirii de
stadini, o daruire deopotriva, intocmai i-a facut. :
Iar
Dometian, minunandu-se s-a aruncat pe sine la picioarele batranului,
rugandu-se a lua iertaciune ca unul ce oarecare impotrivire omeneasca
patimise. Si, ridicandu-l pe dansul, batranul i-a zis: „Fiule, cela ce
semnana in binecuvantare, in binecuvantare va si secera.” Deci, iubirea
de straini sa nu o uitam, pentru ca, prin acestea, precum zice
Apostolul, nestiind, unii au gazduit in loc de straini, pe ingeri. Si
cuteaza, ca, daca voi, si cei impreuna cu voi, veti sluji dupa
vrednicie pe toti cei ce vin la voi, straini si frati, primindu-i cu
credinta, nu va parasi Domnul locul acesta de acum si pana in veac. Ca
o jertfa ca aceasta ii place lui Dumnezeu.
( Proloage)
Postat in Sfaturi duhovnicesti de Parintele Zisu Iulian