Intru aceasta zi, cuvant despre omul ce s-a tamaduit la mormantul Sfantului Ioan Gura de Aur, prin a sa pocainta.

Vai de ticalosul cel nepocait!

Cand au adus trupul Sfantului din Comane
cu mare cinste, si l-au asezat pe el in biserica Apostolilor, atunci un
om din cei puternici ai Constantinopolului, fiind bolnav si avand credinta
mare in Sfantul Ioan Gura de Aur, a poruncit slugilor sale sa-l aduca pe
el in cinstita biserica a Sfintilor Apostoli, unde este mormantul cel tamaduitor
al purtatorului de Dumnezeu parinte Ioan Gura de Aur. Iar, dupa ce l-au
dus pe el intru acea cinstita biserica, s-au rugat cu lacrimi si l-au pus
pe pat. Deci, zacand el si bolind, chema in ajutor pe Sfintii Apostoli
ai lui Hristos si pe Sfantul, Parintele nostru Ioan Gura de Aur, ca sa-l
miluiasca pe el in primejdia lui, aducandu-si aminte de cele necuvioase
fapte facute de el, inainte de imbolnavire. Iar cand gandea la acestea,
tanguindu-se, zicea: „Amar mie si vai de ticalosul cel nepocait, cum voi
merge pe calea dintru care nu ma voi mai intoarce ? Si cum voi suferi certarea
infricosatului Judecator si muncile cele netrecatoare si vesnice ?”

    Deci, acestea graindu-le acela, si
mai multe decat acestea, tanguindu-se, cam pe la al saselea ceas, toti
au iesit din cinstita biserica, si numai singur bolnavul a ramas si, cautand
spre bolta acelei sfinte biserici, a vazut si chipul Domnului nostru Iisus
Hristos si a inceput a grai catre Dansul asa: „De chipul tau Stapane, desi
zugravit de maini omenesti, ma cutremur si ma tem. Dar cum eu, ticalosul,
Te voi vedea pe Tine, infricosatul Judecator, cand vei veni sa judeci toate
? Gresit-am, Stapane, iarta-ma pe mine, ca n-am pazit poruncile Tale.”
Deci, acestea graindu-le acela, a inceput a-si marturisi pacatele sale
spre Sfanta icoana. Iar, dupa ce, cu de-amanuntul, le-a spus pe toate,
si-a mai adus aminte inca de alt pacat, pe care il facuse, si a inceput
a zice: „L-am facut Stapane, insa nu indraznesc a-l spune, nu indraznesc
iubitorule de oameni, nu indraznesc, Milostive.” Deci, acestea zicandu-le
el, a venit un glas de la Sfanta icoana, zicand: „Spune omule !” Iar dupa
ce l-a spus si pe acela, a venit alt glas si i-a zis: „Iarta-ti-se tie
pacatele tale !”

    Iar dupa ce s-a pogorat acel glas infricosat,
s-a sculat omul sanatos si a cazut cu fata la pamant, strigand cu glas
mare si inaltand cantari de multumire lui Dumnezeu, Celui ce nu voieste
moartea pacatosului, ci asteapta intoarcerea pocaintei si voieste ca toti
oamenii sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina. Deci, inchinandu-se
chipului Mantuitorului Hristos si tamaduitorului mormant al purtatorului
de Dumnezeu parintele Ioan Gura de Aur, s-a dus la casa sa si, cealalta
vreme a vietii sale, a petrecut-o in curatenie si cu paza. Dumnezeului
nostru slava !

(Proloage)

Postat in Cuvinte pentru suflet de Parintele Zisu Iulian