Intru aceasta zi, povestire a Sfantului Grigorie Dialogul, despre sarindare.
Pentru mantuitoarele
Jertfe, s-a izbavit.
Ne spunea noua papa Grigorie al Romei:
„A fost un calugar, intr-o oarecare manastire, care imi slujea mie, iar,
mai pe urma, incepand a se imbolnavi, s-a apropiat de moarte. Deci, ii
slujea lui ca un frate al lui dupa trup, un frate cu numele de Copiosie,
care si acum este viu. Iar cel mai sus-zis frate, vazandu-se aproape de
moarte, a spus fratelui sau: „Am, a zis el, ascunsi trei galbeni.” Dar
acest lucru nu s-a putut tainui fata de fratii din manastire. Pentru ca,
cercetand cineva, din intamplare, mainile fratelui, a aflat acei trei galbeni.
Si cum am auzit aceasta despre fratele
ce petrecea impreuna cu noi in manastire, n-am trecut-o cu vederea. Ca
asezamantul manastirii astfel este, ca, adica, toti fratii de obste vietuiesc
si nimeni nu are la sine nimic. Deci, foarte m-am intrebat cum si ce sa
fac, spre curatirea acestui frate si spre pilda si invatatura tuturor fratilor.
Deci, chemand pe iconom, i-am zis lui: „Mergi si sa nu lasi pe nimeni din
frati ca sa vie la fratele cel ce moare, nici cuvinte de mangaiere sa auda
din gurile lor. Ci, cand va fi aproape de moarte si va incepe sa cheme
pe frati la sine, sa-i zica lui trupescul frate: Pentru cei trei galbeni
pe care i-ai ascuns, la toti fratii esti o uraciune; ca macar cu acest
amar cuvant sa poata a se curati de acel greu pacat. Iar, dupa ce va muri,
sa nu-l ingropati pe el unde se ingroapa fratii, ci in gunoi facand o groapa,
acolo sa-l acoperiti si cei trei galbeni impreuna peste dansul sa-i aruncati,
zicandu-i: Argintul tau intru piezare impreuna cu tine sa fie, si, aceasta
zicand sa-l acoperiti pe el.”
Cu aceasta, doua foloase am voit sa
fac, si aceluia si fratilor: ca pe acela, adica, grija si mahnirea cea
de moarte sa-l curete de pacat, iar pe ceilaiti, mai vartos frica celui
osandit sa-i mantuiasca de la un pacat ca acela, ceea ce s-a si facut.
Deci, fratele acela, apropiindu-se de moarte, se ruga ca sa vina la dansul
fratii. Si, intristandu-se el, i-a spus lui cel de un sange cu el frate:
Pentru acesti trei galbeni, toti fratii au scarba de tine. Iar el, pentru
pacatul sau, foarte mult suspina si, in suspinele acelea, a iesit din trupul
sau. Dupa aceea, l-au ingropat, asa cum poruncisem. Si, intrind fratii
in grija pentru osandirea aceluia, indata au inceput a-si aduce inaintea
mea lucrurile lor cele netrebnice si proaste, pe care randuiala manastirii
le da lor voie sa le aiba. Inca, foarte m-am temut, ca nu cumva sa ma fac
si eu vinovat intru ceva.
Iar dupa treizeci de zile de la moartea
lui, a inceput a dori sufletul meu dupa fratele ce murise si cu frica ma
gandeam la muncile lui si cautam o cale pentru izbavirea lui. Deci, chemand
pe iconomul la mine, cu mare grija i-am zis lui: Este destul cat s-a muncit
in foc fratele nostru cel mort. Si datori suntem sa-i ajutam lui, dupa
puterea noastra, ca doar se va izbavi din acele munci. Mergi, dar, si pana
la treizeci de zile Jerfa Mantuitorului sa se aduca pentru dansul. Deci,
ducandu-se, s-a facut asa. Inca si noi am facut la fel pentru sufletul
aceluia, pana ce fratele cel mort s-a aratat lui Copiosie, cel de un sange
cu el frate, zicandu-i: „Pana acum, frate, foarte rau m-am muncit, iar
acum sunt bine si intru lumina, pentru ca astazi Sfanta Impartasire am
primit.” Deci, acestea vazand si auzind fratele lui, s-a dus la manastire,
spunandu-le tuturor fratilor. Iar ei, numarand zilele, au aflat ca aceea
era ziua intru care, cea de a treizecea jerfa, se adusese pentru dansul.
Si acel frate al lui nu stia ca, pentru fratele sau fac rugaciune cei din
manastire, iar acestia nu stiau ce vazuse despre dansul fratele lui, cel
de acelasi sange. Si, asa, intru aceeasi zi, s-au instiintat impreuna de
cele ce se faceau. Dintru care, un lucru aevea se arata: Ca, pentru mantuitoarele
Jertfe, s-a izbavit fratele acela din munci.” Deci, a sluji la cei morti,
sarindare, cu adevarat, un lucru prea de folos este. Amin.
( Proloage)
Postat in Sfaturi duhovnicesti de Parintele Zisu Iulian