Cuvânt despre pocãintã al Sfântului Ioan Gurã de Aur, rostit în ziua când a fost asezat patriarh al Constantinopolului(398).

„Sufletul
meu vreau sa-l mantuiesc, ajuta-mi mie, Doamne, ca sa ma mantuiesc.”

Iata ca soseste, fratilor, praznicul Nasterii lui Hristos, care,
decat toate praznicele, este mai cinstit si mai infricosator. Pentru
aceea, eu acum incep invatatura aceasta ca, adica, sa va curatiti de
pacate si, asa, sa va apropiati de Sfintele Taine. Sa nu-mi zica mie
nimeni: „Plin sunt de rusine, fiindu-mi cugetul plin de pacate”, pentru
ca destule sunt, adica, aceste cinci zile, spre curatire: daca ne vom
pocai cu adevarat si de vom priveghea si vom posti, multe pacate ni se
vor sterge. Sa nu ne uitam, dar, la vremea cea scurta, ci la iubirea de
oameni a Stapanului sa gandim. De vreme ce, din Ninive, numai in trei
zile s-au intors la pocainta si zdrobirea si smerenia sufletului lor au
putut sa potoleasca mania aceea. Si pacatoasa, intr-un ceas,
apropiindu-se de Hristos, toate pacatele, cele din lunga vreme, si le-a
spalat. Inca si iudeilor, care-L cleveteau, pentru ca a primit-o pe ea,
si acelora le-a astupat gura, iar pe dansa de toate relele a schimbat-o
si, dandu-i ei indrazneala, a eliberat-o. Dar pentru ce a facut El
aceasta? Pentru ca ea, cu minte dreapta si cu fierbinte credinta, din
suflet umilit, s-a atins de sfintele si preacuratele Lui picioare,
parul deslegandu-si, izvorul de lacrimi din ochi slobozind si mirul tot
turnandu-l; adica cu aceea ce insela pe oameni, cu aceea si-a intocmit
si doctoria pocaintei. Cu ochii, cu care i-a vanat pe desfranati, cu
aceia, acum, a lacrimat. Impletiturile parului, cu care pe multi ii
prindea in pacate, cu acelea, acum, a sters picioarele lui Hristos.
Deci, si tu sa faci asemenea, adica, prin acelea, prin care ai maniat
pe Dumnezeu, iarasi, prin acelea sa-L si rogi pe El acum. De l-ai
maniat prin jefuirea averilor, prin acelea te si impaca acum cu Dansul:
cele rapite sa le imparti de la cei napastuiti, inca si ceva pe
deasupra sa mai dai. Sa zici ca si Zaheu: „Intorc impatrit acelora pe
care i-am napastuit.” Iar de ai gresit cu limba, cu aceea acum curate
rugaciuni sa inalti si pe cei ce te blestema si te graiesc de rau, tu
sa-i binecuvantezi.

Deci, daca in acest fel te vei schimba in
lacrimi si in obicei, apoi, nu lunga vreme iti trebuie de pocainta,
nici multi ani, ci numai intr-o zi vei castiga eliberare. Drept aceea,
rogu-va pe voi, sa va departati de inselaciune si sa primiti fapta
buna. Incetati cu rautatile si va fagaduiti sa nu le mai faceti; si
destul va este voua acestea spre raspuns. Eu marturisesc sa va
incredintez nimic alta nu cauta, fara numai ca sa arate ca celor ce
inceteaza cu pacatele, si fug de rautatile cele mai dinainte si cu
adevarat se pocaiesc, milostiv le este Dumnezeu si-i primeste pe ei ca
un iubitor de oameni. Ca omul, intru sine despartirea de rautati si,
mai mult, sa nu le mai faca pe acelea. Pentru ca iubitor de oameni este
Dumnezeu, iarta pe cele dintai si nu pomeneste rautatile, daca ne
pocaim cu adevarat. Ca, precum femeia ce se chiverniseste, doreste sa
nasca, asa si Dumnezeu doreste sa-si verse mila Sa asupra noastra.

Pentru
aceea, sa lepadam toata nedreptatea si, asa, sa incepem a praznui
Nasterea lui Hristos. Sa lepadam clevetirea si osandirea. Sa calcam
tinerea de manie si invidia si toate grijile lumesti. Si, asa, intru
aceste cinci zile pocaindu-ne, curati de toata rautatea sa ne apropiem
de Cel curat si fara de rautate, Dumnezeu, fiecare zicand: „Sufletul
meu vreau sa-l mantuiesc, ajuta-mi mie, Doamne, ca sa ma mantuiesc.” Ca
ce folos va lua omul macar de ar dobandi si toata lumea si sufletul sau
si l-ar pierde? Insa, aceasta nu spre osandire si judecata o graiesc
voua, ci cautand mantuirea voastra, ca adica sa va izbaviti de
vesnicele chinuri, intru Hristos Iisus, Domnul nostru, a Caruia este
slava acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.

( Proloage)

Postat in Cuvinte pentru suflet de Parintele Zisu Iulian