Întru aceastã zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gurã de Aur, despre flãmânzire si post.
Postul intoarce jumatate din
calea ce duce la moarte.
Sunt multi care zic: „De ce trebuinta este postul la cei care
vietuiesc in curatie?” Dar aceasta este o intrebare a celor lenesi si
slabi. Ca, cine a fost mai curat decat Adam? Si inca si pe acesta nu
l-a lipsit Dumnezeu de post. Pentru ca ceea ce i-a zis lui: „Din toti
pomii ce sunt in Rai sa mancati, iar din pomul cunostintei binelui si
raului sa nu mancati dintr-insul” – acesta este chip al postului. Si de
vreme ce de acest post al fost trebuinta in Rai, apoi cu cat mai mult,
afara din Rai este el trebuitor. Daca, mai inainte de rani, era
trebuinta de ierburi vindecatoare, apoi, cu cat mai vartos, in vreme de
rani? Deci, pana nu veni inca razboiul asupra noastra, a fost trebuinta
de arme, cu cat mai mult acum, cand stam in mijlocul razboiului
poftelor?
Inca sa cunoasteti cat se manie Dumnezeu, cand se
huleste postul si cat il iubeste pe cel ce il tine cu cinste. Adam n-a
cinstit postul; drept aceea a auzit glasul Domnului, zicandu-i: „Pamant
esti si in pamant vei merge.” Iata cat se manie Dumnezeu cand defaima
cineva postul, ca moarte aduce asupra celui ce nu poarta de grija de
el. Dar, iata acum puterea postului. Ca postul intoarce jumatate din
calea ce duce la moarte. Pilda si dovada despre aceasta avem nu de la
doi oameni sau trei, ci de la un popor intreg, al cetatii celei mari a
ninivitenilor, care era aproape de pieire, de nu s-ar fi intors cu
pocainta si cu post. Si acestia, adica, neavand lege, nici stiinta de
ceva, si singuri si-au pus lor lege: postul. Deci, noi cum sa ne
lepadam de acela pentru care avem o multime de dovezi? Ca Moise si
Ilie, cand voiau sa se apropie si sa vorbeasca cu Dumnezeu, la post
alergau mai intai si maini patrunse de post aveau ei ridicate spre cer.
Inca si Insusi Domnul Dumnezeul nostru Iisus Hristos a flamanzit, vreme
de patruzeci de zile, netrebuindu-I lui post, ci dandu-ne noua arma de
biruinta asupra a toata puterea diavolului. Dumnezeului nostru slava
acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.
( Proloage)
Postat in Cuvinte pentru suflet de Parintele Zisu Iulian