Vino și vezi!

Creştine, timpul îţi aparţine! Ai grijă cum îl foloseşti! Nu uita că urmează veşnicia! Este o certitudine. Opreşte-te din fugă! Citeşte sau ascultă din cele înscrise pe această pagină ortodoxă! Caută şi vei înţelege:” Calea, Adevărul şi Viaţa !”

  Mântuieşte Doamne, poporul tău!

Chipul crucii e prezent în lume şi prin ea se ţine lucrarea lui Dumnezeu. Mereu a fost în Rai, ca Pom al Vieţii, alături de cel al Cunoştinţei binelui şi răului, ca omul să poată alege de la început ce trebuia. Însă, după o dramatică experienţă, a înţeles că doar Crucea i se potrivea. Dacă Adam a fugit de Cruce, neştiind că despărţirea de Sacru implică pierderea veşniciei, răscumpărarea o face Hristos, om adevărat dar şi Dumnezeu, cu preţ de Jertfă care ne aduce din nou Raiul. Tot Vechiul Testament este presărat de simbolul Crucii care va scoate la lumina zilei Semnul şi cuvintele: “Mare este puterea Crucii Tale, Doamne!”

Inaltarea Sfintei Cruci

Iacob îşi binecuvânta nepoţii cu acest semn, iar psalmistul rostea: “Însemnatu- s-a peste noi, lumina feţei Tale, Doamne!” Cei muşcaţi de şerpi veninoşi în pustiu pe timpul lui Moise, se vindecau doar dacă priveau la şarpele de aramă atârnat pe o Cruce: “Vezi, Israel, viaţa ta răstignită pe lemn!”, anticipând ce se va întâmpla cu Mesia, cel aşteptat şi de ei. Când poporul s-a certat la Meriba pentru apă, Moise a lovit cu toiagul şi a îndulcit apa amară cu lemnul Crucii, iar mâinile întinse în semnul Crucii vor aduce biruinţa împotriva vrăjmaşilor. Semnul T făcut la uşorii caselor cât şi pe frunţile lor îi va izbăvi de îngerul morţii, iar noi, miruindu-ne, la Taina Maslului zicem: “Doamne, armă asupra diavolului, Crucea Ta ne-ai dat-o nouă!” Diavolul, dacă ar fi ştiut că prin Cruce se face împăcarea cu Dumnezeu şi va fi Înviere, ar fi găsit alte tertipuri de ispitire. Astfel, Crucea a devenit steag peste neamuri, semn al creştinătăţii dar şi al Apocalipsei, vestind judecata universală. Istoria şi arheologia Crucii, povestesc lumii despre sfinţenia acestui lemn dumnezeiesc. Crucea văzută de Constantin cel Mare pe cer va face din el un creştin, iar adevăratul lemn al Crucii descoperit de Sfânta Elena şi zidirea pe Golgota a Bisericii Învierii, va arăta lumii semnul biruinţei asupra celui rău. Aceste fapte petrecute nu sunt poveşti sau legende, ci evenimente majore din viaţa omenirii, care potrivesc versul Sfântului Pavel: “Mare este puterea Crucii Tale, Doamne!” Urmarea lui Hristos este legată de lepădarea de sine şi purtarea Crucii cu toate sensurile şi implicaţiile ei, încât nouă nu ne este a ne lăuda decât în Crucea Domnului. Crucea este înfiptă în centrul pământului, El ne cuprinde mereu, drept pentru care datori suntem să cântăm: “Crucii Tale ne închinăm, Hristoase!” Crucea ne însoţeşte toată viaţa, fiind semnul identităţii noastre dar şi al mântuirii. La mijlocul Postului mare este adusă în centrul Bisericii, ca văzând-o, să ne odihnim sufleteşte şi să mergem mai departe, ştiind că totul aduce răsplata Învierii. Pentru noi rămâne puterea lui Dumnezeu. Crucea schimbă gândirea lumii, îngenunche filozofiile antichităţii care-l robeau pe om, aduce Adevărul pentru cei care sunt Una în Hristos. Cei care au vrut să scape de El au călcat-o în picioare, uitând că în cer stă scris: “În acest semn vei învinge!” Păstraţi Crucea dreaptă, nu-i frângeţi braţele precum nazismul, nu o îngropaţi precum comunismul şi veţi rămâne OAMENI, adică fiii Tatălui ceresc.

pr. Zisu Iulian

 

   Adormirea Maicii Domnului

 

Suntem mereu la graniţa aceloraşi dimensiuni, firesc şi supranatural, imanent şi transcendent, lumea de aici şi De dincolo la care participâ îngeri şi oameni, pentru că este actualitate, eveniment, sărbătoare şi praznic. Scriptura este cartea Sfintei Treimi în care Dumnezeu revelează planul de mântuire a neamului omenesc. În această operă creatoare şi sfinţitoare este normal să întâlnim ierarhiile cereşti, oameni aleşi şi drepţi, sfinţi, biserica triumfătoare şi cea luptătoare: ,,Una sfântă sobornicească şi apostolească”. La Ghetsimani atunci şi azi femei mironosiţe, sf. Apostoli cât şi lumea credinţei împlinesc Scripturile.,,Şi a zis Maria: Măreşte sufletul meu pe Domnul. Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile. Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt este numele Lui”.

              

A fost un timp ,, La început” când şi Lui Dumnezeu i-a părut rău că l-a zidit pe om. Opera creaţiei Sale era însă prea mare şi avea un scop suprem; Mântuirea, drept pentru care Sfânta Treime a promis un Râscumpărător, pe Mesia. Era prima veste bună după căderea şi neascultarea protopărinţilor noştri şi ea se numeşte Protoevanghelie. Răul trebuia azvârlit în adâncuri definitv şi biruit ca omul să vină din nou acasă. Pregătirea a fost minuţioasă, demnă de Dumnezeu, fiind neştiută nici de îngeri. Paradigmă! Nouă ni s-a părut că a trecut mult de atunci, uitând că timpul este doar o clipă în veşnicie, iar El este începutul şi sfârşitul. Împărăţia Lui nu are hotar iar miile de ani înaintea Sa sunt ca o zi. Sfintele Scripturi povestesc toate aceste lucruri şi paginile sale se împlinesc sub ochii necredincioşilor care nu au găsit până acum decăt alternativa deznădejdii şi nu a Raiului. Pentru ,, neamul lui Dumnezeu” lucrurile şi plămada universurilor vestesc tăria, puterea şi înţelepciunea Lui, iar credinţa face din noi nu doar ostaşi prin Botez ci fii ai Împărăţiei Sale. Şi de atunci până la ,,Plinirea vremii” iadul a cuprins pe toţi cei năcuţi cu Adam. A fost salvat Noe cel credincios, potopul înghiţind totul, iar omenirea s-a ales cu păcatul strămoşesc. Dumnezeu a pregătit un popor ales ca nimeni să nu uite ,Cine este Dumnezeu!” A pregătit Altar şi jertfe de ispăşire, preoţie după rânduiala lui Melkisedek şi le-a rânduit patriarhi ca Avraam, Isaac, Iacob. Le-a dat Legi pe Sinai prin Moise şi Aron, judecători şi regi ca David, Cort sfânt şi Templu, deoarece cu mână tare i-a scos din robie, vrând să facă din toţi un neam sfânt şi un  popor agonisit de Dumnezeu. Proroocii mari şi mici mereu au glăsuit: ,,Aşa grăieşte Domnul!” Aici în casa lui Iesei şi din neamul acesta care avea cunoştiinţa adevăratului Dumnezeu a venit izbăvirea.

Evenimentul rămâne cosmic, omenirea fiind pusă în faţa supranaturalului, iar ortodoxia îi ajută să înţeleagă taina şi să cânte împreună: ,, Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii. Care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut. Pe tine cea cu adevărat te mărim”!

Momentul sărbătorii şi prohodul sunt mărturiste de cei care ne-au lăsat acest testament în epitaf şi au murit pentru acest adevăr;,, Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire,S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi s-a făcut om”.

Dar în anul 44 împotriva creştinilor din Ierusalim se dezlănţuie o prigoană puternică. Petru şi Ioan sunt bătuţi cu vergi, Iacob, fratele lui Ioan, este tăiat cu sabia, Ştefan este ucis cu pietre. Apostolii părăsesc Ierusalimul şi pleacă în lumea mare. Apostolul Ioan ia drumul Efesului în Asia Mică (azi în Turcia), unde se stabileşte ducând-o cu el şi pe Maica Domnului. Aici, la Efes a rămas Maria până când  i-a cerut lui Ioan să o ducă la Ierusalim.

Au venit pe norii cerului prin înştiinţare sfântă apostolii care erau trimişi să propovăduiască evanghelia până la marginile pământului, iar Toma primeşte în văzduh omoforul chiar de la Maica Domnului şi ajuns la mormântul Născătoarei de Dumnezeu se încredinţează cu toţi ceilalţi că Maica Vieţii nu putea sta într-un biet mormânt. A fost pusă în mormânt de Sfinții Apostoli și de Sfinții ierarhi Dionisie Areopagitul, Ierotei și Timotei care au fost aduși  într-un mod minunat Şi de atunci cântăm, rugându-ne aşa:,, Întru naştere fecioria ai păzit întru Adormire lumea nu ai părăsit de Dumnezeu Născătoare. Mutatu-te-ai la viaţă fiind Maica vieţii Şi cu rugăciunile tale mântuieşti din moarte sufletele noastre”. I-au deschis mormântul.O, minune! Maica Domnului era deja cu trupul la cer, lăsând doar giulgiul. Ce icoană Prea cinstită: Îngeri. Apostoli, Sfinţi, Dumnezeu în Teime: Tatăl. Fiul  Sfântul Duh! Cum putea fi necredincioşilor altfel, decăt taină? Adormire ce depăşeşte graniţa universurilor şi merge la Împărăţie. Ea rămâne aleasă”: Stăpână, Doamnă, Împărăteasă şi Pururea Fecioară.  Despre ea vorbea proorocul Iezechil şi psalmistul;,, Stătut-a împărăteasa de-a dreapta Ta, îmbrăcată în haină aurită şi prea înfrumuseţată” Ea este Maica Domnului şi Panaghia, peste tot şi toate. Ceată de bâtăuşi şi ucigaşi în toate vremurile trimişi, au vrut să împiedice minunea şi prohodul. Dar o furtună ca din senin s-a pornit şi mulţi au orbit. Chiar un nelegiuit agăţându-se de sicriul Prea Sfânt voia ca dracu să oprească procesiunea. Lumea plângea, soborul îngeresc cănta: era ultimul drum al Fecioarei atunci pe acest pămâmt. Mâinile ucigaşului i s-au retezat, dar Petru cu ramură de finic adusă de vestitorul Gavriil l-a vindecat. Prin cetatea sfântă deja era freamăt şi murmur, gloatele se înbulzeau şi cei ce se apropiau bolnavi şi betegi fiind se tămâduiau. Trei zile spun trecătorii care s-au perindat îngerii  care au cântat deaupra mormântului. Clipe sfinte pe care lumea nouă nu le-a uitat.,, Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu. Cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru”,aşa la Athos îngerul să ne rugăm ne-a învăţat. În vărstă fiind de aproape 80 de ani, momentul plecării este anunţat şi pregătit creştineşte  Au trecut 11 ani după Înălţarea la cer a Mântuitorului când din nou din cer a fost trimis acelaşi arhanghel Gavriil cu o ramură de finic să vestească Împărătesei cerului şi a pământului că a venit vremea ca dânsa Maica Domnului să se mute la cele veşnice. „S-a bucurat cu bucurie mare, și de iubire și de dor câte avea pentru vestea aceasta, că se va muta la Fiul ei, s-a suit degrabă în Muntele Măslinilor ca să se roage”. S-a rugat, a tămâiat casa şi a aprins lumânări şi a vestit femeilor mironosiţe că trebuie să plece la Fiul ei şi Dumnezeul nostru. Şi s-a făcut vânt puternic şi au fost înştiinţaţi Apostoli care predicau evanghelia neamurilor până la marginile pământului. Şi au venit cerându-şi iertare au plâns dar s-au bucurat căci Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioara Maria fâcându-şi semnul sfintei cruci a Adormit. ,,Apostoli de la margini, adunaţi-vă aici în satul Ghetsimani, îngropaţi trupul meu, iar Tu, Fiule si Dumnezeul Meu, primeşte duhul Meu „(Luminânda praznicului)

Dacă deasupra ta este Dumnezeu totul este raţional şi logic.

Ce istorie şi viaţă  Prea Sfântă! Din tot neamul omenesc să fii tu cea alesă! A născut pe Emanuel care înseamnă ,,Cu noi este Dumnezeu”! Pe Iisus Hristos Mântuitorul:,, Născut din Tată fără mamă şi din mamă fără Tată”. Vă rog să citiţi mărturia evangelistului Luca doctor fiind :,,Că aşa mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să ridice dintre oameni ocara mea.Iar în a şasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret,Către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria.Şi intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei.Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta?Şi îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu.Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus.Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său.Şi va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit.Şi a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?Şi răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema”.

Pe această Cale dreaptă a mers Maica Domnului. În Ortodoxie, icoana Maicii Domnului este totdeauna icoana Nascatoarei de Dumnezeu purtând Pruncul pe braţul stâng, langă inimă, şi arătându-L lumii cu mâna dreaptă, pentru ca toată cinstirea, toată slava, toată preţuirea ei vin din faptul ca ea L-a născut pe El in lume ca Mantuitor al lumii. Aceasta mutare a trupului ei la cer, după ce a trecut totuşi prin moarte ca lege a firii omeneşti, este tâlcuită de Sfinţii Parinţi ai Bisericii in frunte cu Sfântul Ioan Damaschinul (†749) ca fiind un dar al lui Dumnezeu.

De ce? Pentru că nu se cuvenea ca trupul ei din care S-a întrupat Dumnezeu – Cuvântul, adică Hristos Cel ce a biruit moartea prin Înviere şi S-a înălţat la cer întru slavă, să rămâna în mormânt şi să fie dat stricăciunii. Măicuţa Domnului are in calendarul ortodox 9 zile de pomenire (8 septembrie – Naşterea Maicii Domnului, 1 octombrie – Acoperământul Maicii Domnului, 21 noiembrie – Intrarea în biserică a Maicii Domnului, 9 decembrie – Zămislirea Sfintei Fecioare de către Sfânta Ana, 26 decembrie – Soborul Maicii Domnului, 25 martie – Buna Vestire, 2 iulie – Asezarea veşmântului Născătoarei de Dumnezeu in Vlaherne, 15 august – Adormirea Maicii Domnului si 31 august – Punerea in raclă a brâului Maicii Domnului), dintre care cinci zile insemnate prin culoare rosie.

Nu suntem singuri niciodată şi cât de frumos este arătată slava cu care a fost inveşmântată Născătoarea de Dumnezeu în axionul ce se cântă la Liturghia Sfântului Vasile cel Mare:

                                        

„De tine se bucură, ceea ce eşti plină de har, toată făptura, soborul ingeresc şi neamul omenesc, ceea ce eşti biserică sfinţită şi rai cuvântător, lauda fecioriei, din care Dumnezeu S-a intrupat şi Prunc S-a făcut, Cel ce este mai-nainte de veci, Dumnezeul nostru. Că mitrasul tău scaun l-a facut, şi pântecele tău mai desfătat decât cerurile l-a lucrat. De tine se bucură, ceea ce eşti plină de har, toată făptura”,

Adormirea este nemurire: „Să ne duci cu tine/ Unde calea-ţi duce,/ Să ne duci in Ceruri,/ La Fiul tău dulce.”
Frica de moarte dispare, uitându-ne la Icoana Maicii Prea Sfinte. . „Sub milostivirea Ta scăpăm Stăpână, Născătoare de Dumnezeu Fecioară! Întru rugăciunile noastre nu ne lăsa pe noi în scârbe, ci ne mântuieşte din nevoi: Una, curată, Binecuvântată: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu.”

Nu deznădăjdui! Nu ai rămas singur niciodată.! Dacă vrei să ai mamă trebuie să rămâi pururea fiu. Ca să fii vas ales înseamnă că eşti: Stăpână: Miriam Aleasă şi Doamnă. În vară avem şi prohod dar şi Paşte; Sf. Marie Mare.

Binecuvântat fie Dumnezeu… Care ne-a născut din nou, spre nădejde vie, spre moştenire nestricăcioasă şi neîntinată şi neveştejită, păstrată în ceruri pentru noi! (I Petru 1-3) .

Fiul respectă porunca de pe Sinai, cinstindu-şi mama. Sf. Ioan o primeşte ca un dar pe Cruce ,, Iată, Mama ta!” ca să fie şi mama tuturor pământenilor. Într-o casă la marginea Ierusalimului, în Sion, trăieşte clipa Pogorâri Sf. Duh, apoi călătoreşte în Antiohia la sf. Ignatie Teoforul şi în Cipru la episcopul Lazar înviat în Betania, apoi la Athos şi Efes

Dacă Dumnezeu o alege să fie Împărăteasă, logic e să fie Sus având coroană cu 12 stele. În felul acesta o vor vedea neamurile ,, când va fi cer nou şi pământ nou”. Omenirea îi este recunoscătoare pentru câ Dumnezeu s-a Întrupat, iar noi putem deja trăi în veşnicie. Patriarhul Iacob o vedea ca fiind Scară către cer, Iezechil o Poarta  a Raiului prin care a trecut Dumnezeu şi apoi a rămas pe veci închisă: mamă şi Pururea Fecioară. Chivot al Legii celei Noi în care nu stau doar Tablele Legii şi năstrapa cu mană din pustie ci Însuşi Hristos care se împărtăşeşte pe sf. Masa tuturor creştinilor. De atunci întruna ea ne îndeamnă ca să ascultăm de Fiul ei şi să putem avea parte de minuni. Plângem azi bucurându-ne! Veşnicia ne aparţine, iar Maica Domnului este cu noi. Ce rânduială ce plan dumnezeiesc! Citiţi Scripturile şi vă veţi dumiri.(Apoc. 11,19, XII 1. 2 Lc 1. 42). Mama lui Dumnezeu care ne veghează până la sfârşit Prin sufletul ei a trecut sabie iar lacrimile sale sunt în năstrapa şi cădelniţa celor 24 de bătrâni sfinţil.

Satana a avut mereu un vicleşug ca să zădărnicească planul răscumpărării. Ar fi stat la poarta templului ca nici o copilă să nu fie fevioară dacă ar fi bănuit că va fi întrupare. ,,Iar naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost: Maria, mama Lui, fiind logodită cu Iosif, fără să fi fost ei înainte împreună, s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt. Iosif, logodnicul ei, drept fiind şi nevrând s-o vădească, a voit s-o lase în ascuns. Şi cugetând el acestea, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis, grăind: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt. Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui: Iisus, căci El va mântui poporul Său de păcatele lor. Acestea toate s-au făcut ca să se împlinească ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul care zice: „Iată, Fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu şi vor chema numele Lui Emanuel, care se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu” Şi deşteptându-se din somn, Iosif a făcut aşa precum i-a poruncit îngerul Domnului şi a luat la el pe logodnica sa”.

Când a văzut pe Fiul în iesle s-a năpustit ca un drac turbat. Deja era prea târziu1! Dar te atunci nu încetează să se răzbune pe toţi. A lucrat murdar prin ereticii veacurilor aruncând blasfemii. Biserica se luptă cu necuratul şi vorbele lui spurcate  şi azi iar sf. Părinţi adunaţi în cele şapte sinoade ecumenice au statornicit pentru totdeauna un Crez 

Pentru toate acestea creştinni se vor ruga şi cânta :„Apărătoare Doamnă, mulţumiri pentru biruinţă, izbăvindu-ne din nevoi aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi robii tăi. Ci ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, slobozeşte-ne pe noi dintru toate nevoile, ca să strigăm ţie: Bucură-te Mireasă, purururea Fecioară!“

Paraclisele, Acatistele, imnele ;şi rugăciunile aduse de omenire Maici Domnului dovedesc că nu ne-a părăsit. ,,UŞA MILOSTIVIRII deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru Tine ci să ne mântuim prin Tine din nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.”

Ce vor face fii neascultării care au hulit-o şi batjocorit-o? Cum vor da ochii cu Îmărăteasa cărei i-au terfelit numele şi i-au ars icoanele? Ce vor face cozile de topor care şi-au trădat şi credinţa şi neamul ?,,Sub milostivirea ta scăpăm, Născătoare de Dumnezeu. Rugăciunile noastre nu le trece cu vederea în nevoi, ci din primejdii ne izbăveşte pe noi, una curată, una binecuvântată!”

O găseşti dacă vrei să-ţi cere iertare în Biserică la slujbe, în icoane şi în cult. Dacă ai crezut doar în puterea acetui veac te-ai înşelat. Nici banii nici averea  numai credinţa şi faptele bune te mai pot scăpa. Împacă-te cu Treimea Sfântă, cu Maica Domnului, cu Biserca, cu semeni ,cu tine însuţi!

             1015multiplierofwheaticbm7.jpg

,,O!, Preacurata Maica a Domnului, a puterilor celor de sus, Imparateasa cerului si a pamantului, atotputernica, aparatoarea si taria noastra, primeste aceasta cantare de lauda si de multumire de la noi nevrednicii robii tai.
Inalta rugaciunile noastre la Tronul lui Dumnezeu si Fiul tau ca sa fie milostiv nedreptatilor noastre. Sa adauge harul sau tuturor celor ce cinstesc preacinstitul tau nume si cu credinta si cu dragoste se inchina facatoarei de minuni icoanei tale. Ca nu suntem vrednici sa fim miluiti de Dansul, daca tu Stapana nu-L vei milostivi asupra noastra. Tie toate sunt cu putinta de la Dansul si pentru aceasta nazuim la tine, ca esti acoperitoarea noastra si grabnica ajutatoare. Auzi-ne pe noi cei ce ne rugam tie, ocroteste-ne cu puternicul tau Acoperamant si cere de la Dumnezeu Fiul Tau, sa dea pastorilor nostri sfintenie ca sa privegheze si sa ocarmuiasca sufletele noastre; ocarmuitorilor de orase intelepciune si putere, judecatorilor dreptate si necautare la fata, invatatorilor minte si smerita intelepciune, sotilor dragoste si conglasuire, fiilor ascultare, asupritilor rabdare, asupritorilorv frica de Dumnezeu, celor scarbiti rabdare si bucurie duhovniceasca, benchetuitorilor infranare, si noua tuturor, duhul intelepciunii si al cucerniciei, duhul milostivirii si al blandetii, duhul curatiei si al dreptatii.
Asa, Doamna preasfanta, milostiveste-te asupra noastra si asupra neputinciosului tau popor. Pe cei rataciti povatuieste-i pe calea cea buna, pe cei batrani ii sprijineste, pe prunci ii pazeste si pe noi pe toti ne apara si ne ocroteste cu milostivirea ta. Pe toti scoate-ne din adancul pacatului si ne lumineaza ochii inimii noastre spre cautarea mantuirii. Milostiva fii noua aici in aceasta viata, iar la infricosata judecata sa te rogi pentru noi catre Fiul tau si Dumnezeul nostru. Ca tu, Doamna, esti slava celor ceresti si nadejdea pamantenilor. Tu esti dupa Dumnezeu nadejdea si aparatoarea noastra a tuturor celor ce ne rugam tie cu credinta. Deci ne rugam tie, atotputernica ajutatoarea noastra si tie ne incredintam pe noi insine si unul pe altul si toata viata noastra acum si pururea si in vecii vecilor, amin.
Imparateasa mea cea preabuna si nadejdea mea, Nascatoare de Dumnezeu, primitoarea saracilor si ajutatoarea strainilor, bucuria scarbitilor si acoperitoarea necajitilor, vezi-mi nevoia, vezi-mi scarba, ajuta-mi ca unui neputincios, hraneste-ma ca pe un strain, necazul meu il stii, deci il dezleaga precum voiesti, ca n-am alt ajutor afara de tine, nici alta folositoare grabnica nici alta mangaiere buna, ci numai pe tine Maica lui Dumnezeu, ca sa ma pazesti si sa ma acoperi in vecii vecilor, amin.”

                                            

Lacrimile celor în necazuri au fost lacrimile ei dar şi fericirea ei trebuie să fie a noastră. Nu este doar încredere sau dorinţă ci întreagă şi dreaptă credinţă. Deşi eşti încojurat de lume eşti străin pentru că omul este mincinos. Un păcătos a spus Maicii Domnului: “Arată-te, că-mi eşti mamă!” iar Ea îi răspunse: “Arată-te şi tu, că-mi eşti fiu!”.

,,De felurite necazuri, de ispite si de nevoi sunt cuprinsi robii tai, ale caror greutati nu le mai pot rabda; dar tu, fiind Maica milostiva a Mantuitorului si Dumnezeului nostru, ridica mainile tale catre Fiul tau, rugandu-L sa caute spre intristarea inimii robilor tai si din adancul deznadejdii sa ne ridice pe noi, care cu credinta cantam Lui.” Aliluia!

,,Toata dulceata cea lumeasca in lumea aceasta este amestecata cu intristare. Marirea si bogatia trec. Frumusetea si sanatatea se vestejesc. Prietenii cei de aproape se rapesc de moarte. Indulceste dar, necazurile robilor tai, Pricinuitoarea bunatatilor si bucuria ta cea nestricata da-ne-o noua celor ce strigam lui Dumnezeu.”Aliluia!

Să nu uitaţi că viaţa noastră a fost schimbată prin Maica Domnului.. A doua Eva îl acceptă pe Dumnezeu. Ca să  devenim “chip şi asemănare dumnezeiască”

                          buna-vestire-01

,,O, Preasfanta Stapana de Dumnezeu Nascatoare, ceea ce esti mai presus decat heruvimii si mai cinstita decat serafimii, Fecioara de Dumnezeu aleasa, bucuria tuturor celor necajiti; da-ne mangaiere si noua celor ce suntem in necazuri ca afara de tine alta scapare si ajutor nu avem. Tu singura esti mijlocitoarea bucuriei noastre si ca Maica lui Dumnezeu si Maica milostivirii, stand inaintea prestolului Preasfintei Treimi, poti sa ne ajuti noua. Ca nimeni din cei ce se roaga tie cu credinta nu este rusinat.
Auzi-ne si acum in ziua necazului nostru pe noi cei ce cadem inaintea icoanei tale si cu lacrimi ne rugam tie. Alunga de la noi toate necazurile si nevoile ce vin asupra noastra, intru aceasta vremelnica viata si prin atotputernica ta mijlocire nu ne lipsi pe noi nici de vesnica si nesfarsita bucurie intru imparatia Fiului tau si Dumnezeului nostru.” Amin.

Înţelegeţi cumva, cum spune cucernicul Ilie Miniat, chinul acesta omenesc “care a obosit cerurile timp de cincizeci de veacuri cu rugăciuni fierbinţi” şi râul acesta lucrător de “neîntrerupte lacrimi” ale suspinătoarei noastre firi care a silit pântecul cel sterp al Anei de a odrăslit o fecioară vrednică de întruparea lui Dumnezeu? Trebuie să înţelegem bine că povestea aceasta e adevărată, s-a petrecut aievea printre noi cu o putere reală nemaiînchipuită.

,,Imparateasa mea cea preabuna, nadejdea mea, Nascatoare de Dumnezeu, prietena sarmanilor, folositoarea celor neputinciosi si ocrotirea celor necajiti; vezi nevoia si necazul meu. Ajuta-ma ca sunt neputincios, hraneste-ma ca pe un strain. Stii nevoia mea, usureaza-ma de ea precum voiesti caci nu am alt ajutor afara de tine, nici alta folositoare grabnica, nici alta buna mangaiere decat numai pe tine, o, Maica a lui Dumnezeu, ca sa ma pazesti si sa ma acoperi in vecii vecilor”. Amin.

Nu-ţi pierde gândul bun. Şi, dacă ai să te rogi, Maica Domnului o să te lumineze!

Tu să ai frică de Dumnezeu, şi să fii cuminte şi să te fereşti de patimi. Nu uita că fiecare patimă scurtează viaţa şi este echivalentă cu sinuciderea. Dar, dacă aşa o să faci, şi Maica Domnului o să te acopere!

Mai citeşte câte o carte binecuvântată, spune mereu “Doamne Iisuse” şi să n-o uiţi pe Maica Domnului.

Adu-ţi aminte ce –ţi spunea mama şi bunica : “Când dai de un necaz mare, să te rogi Maicii Domnului!”.

Astăzi este nu doar Adormire ci Înviere.

„Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi, fiii tâi.”

 

.Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care bine am voit. Pe Acesta să-L ascultaţi ! „

Şi după şase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui, şi i-a dus într-un munte înalt, de o parte. Şi S-a schimbat la faţă, înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina. Şi iată, Moise şi Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El. Şi, răspunzând, Petru a zis lui Iisus: Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voieşti, voi face aici trei colibe: Ţie una, şi lui Moise una, şi lui Ilie una. Vorbind el încă, iată un nor luminos i-a umbrit pe ei, şi iată glas din nor zicând: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L”. Şi, auzind, ucenicii au căzut cu faţa la pământ şi s-au spăimântat foarte. Şi Iisus S-a apropiat de ei, şi, atingându-i, le-a zis: Sculaţi-vă şi nu vă temeţi. Şi, ridicându-şi ochii, nu au văzut pe nimeni, decât numai pe Iisus singur. Şi pe când se coborau din munte, Iisus le-a poruncit, zicând: Nimănui să nu spuneţi ceea ce aţi văzut, până când Fiul Omului Se va scula din morţi.(Ev. Matei 17, 1-9)

 

Proorocul Ilie

„Adevăr vă spun Eu vouă că nici un profet nu este bineprimit în patria sa. Şi adevăr vă spun că multe văduve erau în Israel în vremea lui Ilie, când s’a închis cerul trei ani şi şase luni, încât foamete mare a fost în tot pământul, şi la nici una din ele n’a fost trimis Ilie, ci numai în Sarepta Sidonului, la o femeie văduvă. Şi mulţi leproşi erau în Israel în vremea profetului Elisei, dar nici unul dintre ei nu s’a curăţit, ci numai Neeman Sirianul“

Η γιορτή του προφήτη Ηλία

Συγκλονιστικό θαύμα: Ο προφήτης Ηλίας εμφανίστηκε σε στρατιώτη στα Γιάννενα!

Partea I
Partea a II-a

Capitolul 17 Cartea a treia a Regilor

1. Atunci Ilie Tesviteanul, prooroc din Tesba Galaadului, a zis către Ahab: „Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, înaintea Căruia slujesc au; în aceşti ani nu va fi nici rouă, nici ploaie decât numai când voi zice eu!”
2. Şi a zis Domnul către Ilie:
3. „Du-te de aici, îndreaptă-te spre răsărit şi te ascunde la pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului.
4. Apă vei bea din acel pârâu, iar mâncare am poruncit corbilor să-ţi aducă acolo!”
5. Şi a plecat Ilie şi a făcut după cuvântul Domnului; s-a dus şi a şezut la pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului.
6. Corbii îi aduceau pâine şi carne dimineaţa, pâine şi carne seara; iar apă bea din pârâu.
7. După o vreme pârâul a secat, nemaifiind ploaie pe pământ.
8. Atunci a fost cuvântul Domnului către Ilie, zicând:
9. Scoală şi du-te la Sarepta Sidonului şi şezi acolo, căci iată am poruncit unei femei văduve să te hrănească!
10. Şi s-a sculat el şi s-a dus la Sarepta. Şi când a ajuns la porţile cetăţii, iată o femeie văduvă aduna vreascuri şi a chemat-o Ilie şi i-a zis: „Adu-mi puţină apă ca să beau! „
11. Şi s-a dus ca să-i aducă, dar Ilie a strigat-o şi i-a zis: „Adu-mi şi o bucată de pâine să mănânc!”
12. Ea însă a zis: „Viu este Domnul Dumnezeul tău, n-am nici o fărâmitură de pâine, ci numai o mână de făină într-un vas şi puţin untdelemn într-un urcior. Şi iată, am adunat câteva vreascuri şi mă duc să o gătesc pentru mine şi pentru fiul meu şi apoi să mâncăm şi să murim!”
13. Atunci i-a zis Ilie: „Nu te teme, ci du-te şi fă cum ai zis; dar fă mai întâi de acolo o turtă pentru mine şi adu-mi-o, iar pentru tine şi pentru fiul tău vei face mai pe urmă.
14. Căci aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Făina din vas nu va scădea şi untdelemnul din urcior nu se va împuţina până în ziua când va da Domnul ploaie pe pământ!”
15. Şi s-a dus ea şi a făcut aşa, cum i-a zis Ilie; şi s-a hrănit ea şi el şi casa ei o bucată de vreme.
16. Căci făina din vas n-a scăzut şi untdelemnul din urcior nu s-a împuţinat, după cuvântul Domnului, grăit prin Ilie.
17. După aceasta s-a îmbolnăvit copilul femeii, stăpâna casei, şi boala lui a fost atât de grea, că n-a mai rămas suflare într-însul.
18. Şi a zis ea către Ilie: „Ce ai avut cu mine, omul lui Dumnezeu? Ai venit la mine ca să-mi pomeneşti păcatele mele şi să-mi omori fiul?”
19. Iar Ilie a zis: „Dă-mi pe fiul tău!” Şi l-a luat din braţele ei şi l-a suit în foişor unde şedea el şi l-a pus pe patul său.
20. Apoi a strigat Ilie către Domnul şi a zis: „Doamne Dumnezeul meu, oare şi văduvei la care locuiesc îi faci rău, omorând pe fiul ei?”
21. Şi suflând de trei ori peste copil, a strigat către Domnul şi a zis: „Doamne Dumnezeul meu, să se întoarcă sufletul acestui copil în el!”
22. Şi a ascultat Domnul glasul lui Ilie; şi s-a întors sufletul copilului acestuia în el şi a înviat.
23. Şi a luat Ilie copilul şi s-a coborât cu el din foişor în casă şi l-a dat mamei sale şi a zis Ilie: „Iată copilul tău este viu!”
24. Atunci a zis femeia către Ilie: „Acum cunosc şi eu că tu eşti omul lui Dumnezeu şi cu adevărat cuvântul lui Dumnezeu este în gura ta!”

ilie

Cartea a patra a Regilor

Capitolul 1

3. Atunci îngerul Domnului a zis către Ilie Tesviteanul: ?Scoală şi ieşi înaintea trimişilor regelui Samariei şi le spune: Au doară în Israel nu este Dumnezeu, de vă duceţi să întrebaţi pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului?
4. De aceea aşa zice Domnul: Din patul în care te-ai suit, nu te vei mai coborî, ci vei muri”. Şi s-a dus Ilie şi le-a spus.
5. Atunci s-au întors solii la Ohozia şi acesta le-a zis: ?De ce v-aţi întors?”
6. Iar ei i-au răspuns: ?Ne-a ieşit înainte un om şi ne-a zis: Întoarceţi-vă şi vă duceţi la regele care v-a trimis şi-i spuneţi: Aşa zice Domnul: Au doar nu este în Israel Dumnezeu, de trimiţi să întrebe pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului? De aceea nu te vei mai coborî din patul în care te-ai suit, ci vei muri”.
7. Iar regele le-a zis: „Ce înfăţişare avea omul acela care v-a ieşit înainte şi v-a grăit cuvintele acestea?”
8. Şi ei i-au răspuns: „Omul acela este păros peste tot şi încins peste mijloc cu o cingătoare de curea”. A zis regele: „Acela este Ilie Tesviteanul”.
9. Atunci regele a trimis la el o căpetenie peste cincizeci cu cei cincizeci ai lui; şi acesta a venit la el, când Ilie sta pe vârful muntelui şi i-a zis: „Omul lui Dumnezeu, regele îţi zice: „Coboară-te!”
10. Iar Ilie a răspuns: „De sunt omul lui Dumnezeu, să se coboare foc din cer şi să te ardă pe tine şi pe cei cincizeci ai tăi!” Şi s-a coborât foc din cer şi l-a mistuit pe el şi pe cei cincizeci ai lui.
11. Apoi a trimis regele la el altă căpetenie cu alţi cincizeci. Acesta i-a zis: „Omul lui Dumnezeu, aşa a zis regele: Coboară-te degrabă!”
12. Şi răspunzând, Ilie i-a zis: „De sunt omul lui Dumnezeu, să se coboare foc din cer şi să te ardă pe tine şi pe cei cincizeci ai tăi!” şi s-a coborât focul lui Dumnezeu din cer şi l-a ars pe el şi pe cei cincizeci ai lui.
13. Şi a mai trimis regele a treia oară o căpetenie cu cincizeci. Dar a treia căpetenie, venind şi căzând în genunchi înaintea lui Ilie, l-a rugat, zicând: „Omul lui Dumnezeu, să nu fie trecut cu vederea de ochii tăi sufletul meu şi sufletul acestor cincizeci de robi ai tăi!
14. Iată s-a coborât foc din cer şi a mistuit pe cele două căpetenii peste cincizeci şi pe oamenii lor; acum insă să nu fie sufletul meu trecut cu vederea de ochii tăi!”
15. Atunci îngerul Domnului a zis către Ilie: „Du-te cu el şi nu te teme de el!” Şi s-a sculat Ilie şi s-a dus cu el la rege.
16. Şi a zis către el: „Aşa zice Domnul: De vreme ce tu ai trimis soli să întrebe pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului, ca şi cum în Israel n-ar fi Dumnezeu, ca să-I ceri cuvântul, de aceea din patul în care te-ai suit nu te vei mai coborî, ci vei muri”.
17. Şi apoi a murit Ohozia, după cuvântul Domnului pe care l-a rostit Ilie. Şi în locul lui s-a făcut rege Ioram, fratele lui Ohozia, în anul al doilea al lui Ioram, fiul lui Iosafat, regele Iudei, căci Ohozia nu avea fecior.
18. Celelalte fapte pe care le-a făcut Ohozia sunt scrise în cartea cronicilor regilor lui Israel.

 ,,Aţi primit Duhul înfierii, prin care strigăm: Avva! Părinte!”

Pogorârea Duhului Sfânt este un act istoric şi un fapt vizibil, cu urmări pentru umanitate. ,,În turnul lui Babel”, pentru prima oară neamurile de sub cer încep să înţeleagă că nu mai pot trăi de capul lor, fără Cuvântul lui Dumnezeu. Acum se întemeiază Biserica creştină şi primele suflete primesc un certificat de Botez, fiindcă Hristos deja este un Crez. Momentul este ales cu martori cucernici de cincizecimea evreilor, când toţi se adunau la Ierusalim din diaspora în amintirea Legii primite de Moise pe Sinai. Aşa şi noi am fost morţi, am înviat şi acum avem Evanghelia. Nu am rămas singuri ci ni s-a trimis un Mângâietor, cum a promis:,, iar voi şedeţi în cetate până vă veţi îmbrăca cu putere de Sus”. Erau împreună cu Maica Domnului adunaţi într-o casă din marginea Cetăţii de frica iudeilor, iar Matia prin tragere la sorţi, era al 12-lea Apostol:,, Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare din ei”. Această zi numită în popor şi Duminica Mare, a înnoit lumea şi cuprinde pe cei vii şi pe cei morţi: Moşii, adică moştenirea. Duhul Sfânt care este de la început, căci niciodată Cuvântul nu a lipsit Tatălui, nici Duhul Cuvântului, le-a dat să propovăduiască pe Hristos pe înţelesul lor, iar toţi s-au tulburat de această minune, căci ştiau că sunt Apostolii Galileeni. Şi iată cum iarăşi s-au împlinit Scripturile:,, Vă voi trimite vouă un Mângâitor şi acela vă va învăţa pe voi toate”. Acum dispare frica, semn al plinătăţii credinţei. Petru argumentează că El este moştenitorul lui David, Cel aşteptat, Iisus Hristos, numele cel mai scump pe care Dumnezeu l-a trimis ca Fiu şi ei l-au omorât. Sunt zile profeţite din vechime chiar de Ioil când: ,,voi turna din Duhul Meu şi vor prooroci”, şi vor fi minuni în cer şi pe pământ, cel sfânt nu va vedea stricăciune, iar cine va chema pe Dumnezeu se va mântui. Duhul Sfânt pătrunde în cugetele oamenilor şi multe sunt darurile revărsate prin Sf. Taine, ca şi minunile. ,,Pecetea darului Sfântului Duh” şi suntem unşi cu Sf. Mir, la Botez. ,,Duhul însuşi mărturiseşte împreună cu duhul nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu” (Romani 8, 15-16). Este izvorul vieţii, iar roadele se văd în Sf. Liturghie: dragostea, pacea, bucuria, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea. La invocarea arhiereului şi a preotului Duhul Sfânt se coboară şi sfinţeşte apa şi Biserica, iar cădelniţarea şi binecuvântarea este o trimitere spre fiecare. Toţi au înţeles care este rostul vieţii, n-au mai pus întrebări, s-au botezat mii de suflete, încă un argument că această credinţă dreaptă este dumnezeiască: face din pescari Apostoli şi din păgâni mucenici. ,,Nu ştiţi, oare, că voi sunteţi templu al lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?” – 1 Cor. 3, 16; cf. şi 6, 19).Evenimentul nu a rămas neobservat, Petru şi Ioan la poarta Templului vindecă un olog,.Sunt bătuţi, închişi, eliberaţi la sfatul marelui rabin Gamaliel:,, de este de la Dumnezeu, nu-i veţi risipi”. Acesta era de fapt Adevărul:,,Nu putem să nu grăim cele ce am văzut şi auzit. Judecaţi de este drept înaintea lui Dumnezeu a vă asculta pe voi mai mult decât pe Dumnezeu”. Nu au învăţat la şcolile vremilor, ci direct de la Marele Învăţător, aceasta este Adevărata Înţelepciune, care nu va trece – Evanghelia. ,,N-am primit duhul lumii, ci Duhul cel de la Dumnezeu”, 1 Cor. 2, 12).Cine se împotriveşte Duhului Sfânt, nu i se iartă, pentru că este dătător de Viaţă. Credem: ,, Şi Întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul, Carele de la Tatăl purcede, Cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Carele a grăit prin prooroci. Întru Una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică. Mărturisesc un Botez, întru iertarea păcatelor”. Pentru aceasta ne rugăm: ,, Împărate ceresc, Mângâitorule, Duhul adevărului, care pretutindenea eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino, şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne mântuieşte, Bunule, sufletele noastre”.

“Voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt, nu mult după aceste zile”. Şi toate s-au împlinit !

                                        

“Binecuvantat eşti, Hristoase, Dumnezeul nostru, Cela ce preaînţelepti pe pescari ai aratat, trimiţându-le lor Duhul Sfânt, şi printr-înşii lumea ai vânat, Iubitorule de oameni, mărire Ţie.”

 

Faptele Sfinţilor Apostoli

Capitolul 2
1. Şi când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc.
2. Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei.
3. Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei.
4. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi.
5. Şi erau în Ierusalim locuitori iudei, bărbaţi cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer.
6. Şi iscându-se vuietul acela, s-a adunat mulţimea şi s-a tulburat, căci fiecare îi auzea pe ei vorbind în limba sa.
7. Şi erau uimiţi toţi şi se minunau zicând: Iată, nu sunt aceştia care vorbesc toţi galileieni?
8. Şi cum auzim noi fiecare limba noastră, în care ne-am născut?
9. Parţi şi mezi şi elamiţi şi cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea şi în Capadocia, în Pont şi în Asia,
10. În Frigia şi în Pamfilia, în Egipt şi în părţile Libiei cea de lângă Cirene, şi romani în treacăt, iudei şi prozeliţi,
11. Cretani şi arabi, îi auzim pe ei vorbind în limbile noastre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu!
12. Şi toţi erau uimiţi şi nu se dumireau, zicând unul către altul: Ce va să fie aceasta?
13. Iar alţii batjocorindu-i, ziceau că sunt plini de must.
14. Şi stând Petru cu cei unsprezece, a ridicat glasul şi le-a vorbit: Bărbaţi iudei, şi toţi care locuiţi în Ierusalim, aceasta să vă fie cunoscută şi luaţi în urechi cuvintele mele;
15. Că aceştia nu sunt beţi, cum vi se pare vouă, căci este al treilea ceas din zi;
16. Ci aceasta este ce s-a spus prin proorocul Ioil:
17. “Iar în zilele din urmă, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul şi fiii voştri şi fiicele voastre vor prooroci şi cei mai tineri ai voştri vor vedea vedenii şi bătrânii voştri vise vor visa.
18. Încă şi peste slugile Mele şi peste slujnicele Mele voi turna în acele zile, din Duhul Meu şi vor prooroci.
19. Şi minuni voi face sus în cer şi jos pe pământ semne: sânge, foc şi fumegare de fum.
20. Soarele se va schimba în întuneric şi luna în sânge, înainte de a veni ziua Domnului, cea mare şi strălucită.
21. Şi tot cel ce va chema numele Domnului se va mântui”.
22. Bărbaţi israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea: Pe Iisus Nazarineanul, bărbat adeverit între voi de Dumnezeu, prin puteri, prin minuni şi prin semne pe care le-a făcut prin El Dumnezeu în mijlocul vostru, precum şi voi ştiţi,
23. Pe Acesta, fiind dat, după sfatul cel rânduit şi după ştiinţa cea dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi luat şi, pironindu-L, prin mâinile celor fără de lege, L-aţi omorât,
24. Pe Care Dumnezeu L-a înviat, dezlegând durerile morţii, întrucât nu era cu putinţă ca El să fie ţinut de ea.
25. Căci David zice despre El: “Totdeauna am văzut pe Domnul înaintea mea, căci El este de-a dreapta mea, ca să nu mă clatin.
26. De aceea s-a bucurat inima mea şi s-a veselit limba mea; chiar şi trupul meu se va odihni întru nădejde.
27. Căci nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pe cel sfânt al Tău să vadă stricăciune.
28. Făcutu-mi-ai cunoscute căile vieţii; cu înfăţişarea Ta mă vei umple de bucurie”.
29. Bărbaţi fraţi, cuvine-se a vorbi cu îndrăznire către voi despre strămoşul David, că a murit şi s-a îngropat, iar mormântul lui este la noi, până în ziua aceasta.
30. Deci el, fiind prooroc şi ştiind că Dumnezeu i S-a jurat cu jurământ să aşeze pe tronu-i din rodul coapselor lui,
31. Mai înainte văzând, a vorbit despre învierea lui Hristos: că n-a fost lăsat în iad sufletul Lui şi nici trupul Lui n-a văzut putreziciunea.
32. Dumnezeu a înviat pe Acest Iisus, Căruia noi toţi suntem martori.
33. Deci, înălţându-Se prin dreapta lui Dumnezeu şi primind de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt, L-a revărsat pe Acesta, cum vedeţi şi auziţi voi.
34. Căci David nu s-a suit la ceruri, dar el a zis: “Zis-a Domnul Domnului meu: Şezi de-a dreapta Mea,
35. Până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale”.
36. Cu siguranţă să ştie deci toată casa lui Israel că Dumnezeu, pe Acest Iisus pe Care voi L-aţi răstignit, L-a făcut Domn şi Hristos.
37. Ei auzind acestea, au fost pătrunşi la inimă şi au zis către Petru şi ceilalţi apostoli: Bărbaţi fraţi, ce să facem?
38. Iar Petru a zis către ei: Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi darul Duhului Sfânt.
39. Căci vouă este dată făgăduinţa şi copiilor voştri şi tuturor celor de departe, pe oricâţi îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.
40. Şi cu alte mai multe vorbe mărturisea şi-i îndemna, zicând: Mântuiţi-vă de acest neam viclean.
41. Deci cei ce au primit cuvântul lui s-au botezat şi în ziua aceea s-au adăugat ca la trei mii de suflete.
42. Şi stăruiau în învăţătura apostolilor şi în împărtăşire, în frângerea pâinii şi în rugăciuni.
43. Şi tot sufletul era cuprins de teamă, căci multe minuni şi semne se făceau în Ierusalim prin apostoli, şi mare frică îi stăpânea pe toţi.
44. Iar toţi cei ce credeau erau laolaltă şi aveau toate de obşte.
45. Şi îşi vindeau bunurile şi averile şi le împărţeau tuturor, după cum avea nevoie fiecare.
46. Şi în fiecare zi, stăruiau într-un cuget în templu şi, frângând pâinea în casă, luau împreună hrana întru bucurie şi întru curăţia inimii.
Duhul Sfânt tainic prezent

Cu adevărat Mare este Taina creştinătăţii !

După ce le-a deschis mintea ca să priceapă Scripturile, a mâncat înaintea lor, apoi le-a spus că în numele Lui, pocăinţa se va propovădui la toate neamurile, şi le-a poruncit să stea în Ierusalim până ce se vor îmbrăca cu putere de sus. Azi, se Înalţă la cer binecuvântându-i şi îşi arată încă o dată dumnezeirea, ca toate veacurile să înţeleagă cu martori, că El este Fiul Omului – Iisus Hristos. că, de aceea li s-a arătat de atâtea ori, le-a dat Sfintele Taine, ca să propovăduiască, să Boteze şi să ierte păcatele lumii. Acesta este Testamentul lăsat în Biserica întemeiată de El cu Preţ de răscumpărare, plinind rânduiala pentru noi, şi cele de pe pământ unindu-le cu cele cereşti. Îngerii Îl însoţesc şi la această Liturghie cosmică. La Naştere cântau ,,Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace”, la Înviere, miraţi că încă n-am înţeles ziceau ,,Ce căutaţi pe Cel viu între cei morţi”, iar la Înălţare ,,un nor L-a luat de la ochii lor şi privind ei, pe când El mergea la cer, iată doi bărbaţi au stat lângă ei, îmbrăcaţi în haine albe: Bărbaţi galileeni, de ce staţi privind la cer? Acest Iisus Care S-a Înălţat de la voi la cer, aşa va veni, precum L-aţi văzut mergând la cer”. Ştim că venea de Sus, Hristos aparţine Treimii şi se întoarce de-a dreapta lui Dumnezeu, ca să ne pregătească loc şi nouă. Dacă Hristos ar fi fost doar terestru şi indiferent cu câte generaţii mai stătea ,, aici”, oricând Învierea ar fi devenit susceptibilă. Înălţarea este un fapt istoric, localizat pe muntele Eleonului, încă o mărturie a dumnezeirii Sale şi o făgăduinţă a Parusiei- a doua venire. Momentul este prefigurat de psalmist cu sute de ani înainte: ,,Înalţă-Te peste ceruri Dumnezeule, şi peste tot pământul slava Ta. Deschideţi voi îngeri şi puteri şi domnii porţile voastre, ca să intre Împăratul slavei, Domnul cel tare şi puternic!” Fiul s-a Înălţat la cer cu firea Sa omenească, ca noi să ne facem după Chipul Său, având acelaşi trup înviat care nu se mai supune legilor entropiei. Materia era spiritualizată, învinge gravitaţia, fiindcă ,,nimeni nu s-a suit la Cer decât Cel Ce s-a pogorât din Cer, Fiul Omului”. Doar păcatul te trage în jos, iar ca să te înalţi duhovniceşte cu sufletul în cer, trebuie să crezi că venea de Sus pentru mântuirea noastră. Ştim că acolo este şi locul nostru, drept pentru care omenirea caută insistent Împărăţia lui Dumnezeu: ,, Suitu-S-a Domnul întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă”. Să fim şi noi bucuroşi ca cei de atunci care au văzut Înălţarea, şi împreună cu Apostolii să ne întoarcem în Biserică, închinându-ne Lui, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu.
Bucuraţi-vă, şi să nu uitaţi că El la fel va şi veni!
Hristos S-a Înălţat!

Mâine este sărbătoarea Înălţarea Domnului



v. 3.0 Copyright © 2004-2013 Catedrala Navigatorilor. Web design & development Dan Crăciun.