Vino și vezi!

Creştine, timpul îţi aparţine! Ai grijă cum îl foloseşti! Nu uita că urmează veşnicia! Este o certitudine. Opreşte-te din fugă! Citeşte sau ascultă din cele înscrise pe această pagină ortodoxă! Caută şi vei înţelege:” Calea, Adevărul şi Viaţa !”

Imagini pentru βαπτισμα κυριος

 

               La râul Iordan

 

.

Praznicul de astăzi răspunde la toate teoriile evoluţioniste, iar mesajul sfânt nu poate fi înlocuit de nici o filozofie. Nu este botezul oricui, ci al Domnului. Este arătarea Treimii în care credem şi căreia ne închinăm. Este Bobotează, praznic aşteptat. Dacă cerurile s-au deschis, spre uimirea pământenilor, glasul Tatălui doar aminteşte că în lume era Fiul Omului întru care ”Dumnezeu a binevoit.”
Privilegiul de a împlini proorociile îl are Ioan, pregătit cu post şi rugăciune pentru acest moment sfânt. Dialogul din apa Iordanului rămâne o lecţie deschisă din care omenirea se sfinţeşte de două mii de ani. Ea nu se consumă, nu se învecheşte, ci doar se actualizează, fiindcă personajele nu numai că sunt reale, ci sunt Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. De aceea Treimea face istoria şi Veşnicia. Omul ştiinţelor moderne primeşte apa primordială, mirându-se ca şi femeia din Samaria de Creator. Omenirea cu istoria ei, la cumpăna dintre vechi şi nou, aştepta acest eveniment care se derulează de atunci în ochii lumii, pe marea scenă a umanităţii.Iordanul, Ioan, Dumnezeu există. La Bobotează apele se sfinţesc prin pogorârea Duhului Sfânt. Găsim apă sfinţită de sute de ani la sfinţirea bisericilor, şi o arătăm nepoţilor noştri ca o moştenire a dreptei credinţe în care ne botezăm. Este credinţa noastră, a generaţiei de azi şi mâine, care încă se înghesuie la Iordan, să guste minunea. Am pierdut prea mult timp ca să-l irosim şi acum, trecând pasivi pe lângă Iordan. Busuiocul Bobotezei să înmiresmeze prin apa cea sfântă casele şi sufletele noastre. Crucea sfântă adusă din mijlocul apelor să colinde din casă în casă ca un semn al lui Hristos! Dacă aţi primit Boboteaza, gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul! Să ne rugăm zicând: “Cel ce Te-ai arătat Hristoase, Dumnezeule, şi lumea ai luminat, mărire ţie!”

Partea I 

Partea I

Iordanul - apa in care a fost botezat Hristos
Partea a II-a
Partea a III-a

 

 

Acatistul Botezului Domnului

 

 

 

pr. Zisu Iulian

Sfanta Treime

   ,,Anii noştri  şi-au depănat povestea”

 

Timpul nu este doar un concept sau o unitate de măsură în care este încadrată viaţa pământenilor, ci clipă în universurile veşniciei. Ştiinţa chiar constată că este o secvenţă în care se regăseşte tot cosmosul. Timpul este dăruit de Dumnezeu, şi totul are un sens, un rost, un scop, chiar dacă îl înţelegem mereu cu întârziere. Deja timpul înseamnă umanitate şi identitatea în care suntem cuprinşi, fiind un dar de la Dumnezeu. Unii spun că e o întâmplare sau hazard, fără să simtă raţionalul, dar nouă ne este dat ca în el să ne lucrăm mântuirea. Timpul îşi poate lua doar huma, pe când Veşnicia, sufletul. Acesta este motivul pentru care la un moment dat vorbim de timpul pierdut, pe care îl vrem mereu înapoi pentru că am înţeles sensul. Ca oameni religioşi şi ortodocşi, păstrători ai „vechilor cazanii” măsura ca o distincţie a personalităţii umane o dă doar Evanghelia care este deasupra timpului, deoarece: ” Cerurile şi pământul vor trece dar cuvintele mele vor rămâne”. Zeităţile Antichităţii precum Cronos şi Ianus aparţin trecutului, pe când Hristos este Alfa si Omega. Veşnicia din noi, dă importanţa de ‚” chip şi asemănare” în care am fost zidiţi. Chiar dacă ne-am purtat ca fii risipitori anul trecut, azi cerem iertare pentru îndreptare. Suntem conştienţi că nemărturisirea activează un cod genetic în arborele genealogic de care suntem răspunzători până la al nouălea neam. În responsabilitatea vremurilor materialiste să adunăm totuşi cu râvnă în fiecare zi puţină spiritualitate. Pervertirea noastră nu trebuie motivată de avalanşa civilizaţiei informatice. Împărăţia lui Dumnezeu nu este doar „mâncare şi băutură” ci slujbă de Liturghie. Este deja 1 ianuarie 2006, şi mulţumim lui Dumnezeu că existăm. Calendarul nostru ortodox ne aminteşte că trebuie sa aducem slavă mereu lui Hristos. După ritualul legii evreieşti, Iisus este si rămâne ‚”uns” şi ‚”mântuitor”, El este Ieşua sau Mesia, adică Fiul lui Dumnezeu. Astfel se împlineşte profeţia lui Ieremia, rostită cu sute de ani înainte : ”voi face alt popor nou şi alt nume voi da, şi altă sărbătoare vor ţine”. Suntem „Hristianos”, botezaţi în numele Sfintei Treimi, rugându-ne în liturghie şi cinstind zi de Duminică: „Pentru aceea Dumnezeu L-a preaslăvit şi I-a dăruit Lui nume care este mai presus de orice nume, pentru că întru numele lui IIsus tot genunchiul să se plece, al celor cereşti, al celor pământeşti şi al celor dedesubt, şi să mărturisească toată limba că Domn este IIsus Hristos, întru slava Lui Dumnezeu – Tatăl.” (Filip.2 9-11). Urmarea lui Hristos este adevăr, evanghelie, sfiinţenie. Dovadă stă Biserica împreună cu Sfinţii din sinaxare şi martiorologii. Tot astăzi este şi ziua Sfîntului Vasile cel Mare, model de urmat, comportament de ierarh, născut în secolul al IV lea, în provincia Capadocia, dintr-o familie creştină. Este ales Arhiepiscop de Cezareea, în anul 370, şi trece la cele veşnice la 1 ianuarie 379 fiind unul dintre marii sfinţi ai Bisericii creştine. Dacă vrei să înţelegi cum a zidit Dumnezeu Cerul şi pămîntul , citeşte opera sa – ”Hexaimeron”. Dacă doreşti să afli despre lucrarea Treimii în lume deschide tratatul ‚”Despre Duhul Sfînt”. Când trebuie să-ţi apari credinţa învaţă din Omiliile la Psalmi. A construit azile, spitale, lucru recunoscut de istorie cu numele de ‚”Vasiliade.” Nume regesc, ”Bazileos” lasă ortodoxiei Sf. Liturghie, şi exorcizare in Molidve. Pentru anul ce l-am trecut rostim ca şi proorocul Samuel : ”Până azi ne-a ajutat Dumnezeu.” (1Sam.1 12). Ca să ne fie bine trebuie să-l ascultăm pe apostolul Pavel, care ne învaţă să lepădăm „lucrurile întunericului” zicându-ne: „Luaţi bine seama cum umblaţi nu ca nişte neînţelepţi ci ca cei înţelepţi răscumpărând vremea, căci zilele sunt rele”.(Efeseni.5 15-16). Să ascultăm de Hristos şi Biserica Lui, nădăjduind în mijlocirea Maicii Domnului şi a tuturor Sfinţilor ! Primiti, romăneşte traditiile acestei zile cum sunt; semănatul, sorcova, pusul cănilor, cepele, mascaţii, jocul ursului, deoarece fac parte din etno-geneza, simbioza si folclorul acestui popor. Toate ne inveselesc in aceasta zi a Anului dar bucuria deplina şi de folos rămăne tot în Hristos.
La mulţi ani !

                        2017      

pr. Zisu Iulian

Partea I

Bucuria Nasterii Domnului la poporul roman

   Crăciunul

Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoştinţei; că întru dânsa cei ce slujeau stelelor, de la stea s-au învăţat să se închine Ţie, Soarelui dreptăţii, şi să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus, Doamne, slavă Ţie.

Partea I 
Partea a II-a

 fuga-in-egipt

Fecioara astăzi, pe Cel mai presus de fiinţă naşte şi pământul peştera, Celui neapropiat, aduce. Îngerii cu păstorii slavoslovesc şi magii cu steaua călătoresc. Că pentru noi S-a născut prunc tânăr, Dumnezeu cel mai înainte de veci.

 

 

 

 

 

Sfântul călător

 

 

Suntem în jurul anului 270 pe vremea împăratului Constantin şi a fiului acestuia Constanţie în Aschia din Cipru lângă, Trimitunda aproape de Salamina unde se naşte Sf. Spiridon. De tânăr păştea caprele şi oile A rămas văduv, iar fiica sa Irina peste puţin timp a murit iar el s-a călugărit. Un om cu alese  calităţi, icoană de virtute şi model de urmat. Lumea credincioasă simţind în el puterea harului l-au ales preot şi după aceea ca episcop al locului.Zice Sfantul Ioan Gura-de-Aur: „Virtutea este mai presus decat minunea. În locul mitrei datorită simplităţii sale mereu a purtat un potcaf făcut din papură în formă de coşuleş numit în greceşte ,, spiris”. Iată numele de Spiridon. Trece la cele veşnice la anul 348 în vârstă de 78 ani şi este îngropat în Biserica sf. Apostoli din Trimitunda. Saraciinii atacă cetatea iar credincioşii ca să nu fie profanat mormântul îl dezgroapă. Mare minune! Sfântul era întreg. Moaştele au fost duse la Constantinopol, iar după 1453 în Serbia şi apoi sunt întoarse acasă de preotul Georgios Kalohairetis.

                        Sfantul Spiridon

A primit darul minunilor. Alungă duşmanii credinţei, depărtează seceta, ploile cu revărsari năvalnice şi hrăneşte mulţimile pe timpul foametei. Îi convinge prin minuni  pe păcătoşi să se mărturisească şi preface şerpii în aur ca să aline sărăcia şi necazurile oamenilor. Când participă la Sinodul I ecumenic de la Niceea 325 sub preşedenţia împăratului Constantin cel Mare el, ca şi muţi din Sfinţii Părinţi purtau pe trupurile lor semnele torturilor şi prigoanelor dezlănţuite de muribunda şi păgâna Romă. Aici mărturiseşte minunat unitatea Sf. Treimi şi adevărul că Hristos este de o fiinţă cu Tatăl. Sfântul ia în mâna o carămidă, face deasupra ei semnul Crucii şi se roagă, zicând: „În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.” Pământul rămâne în palmă, focul se înalţă iar apa curge. Dacă trei lucruri pot sta împreună, dar Treimea Sfântă, nu? A orbit pe hoţi, iar pe alţiii i-a ruşinat şia pus la loc capetele cailor tăiate de eretici atunci când  s-dus la sinod.

 

 Lumea ca şi astăzi este sătulă de vorbe şi de promisiuni. Vrea fapte bune care nu sunt rodul întâmplării ci unei vieţi dedicate apropelui şi lui Dumnezeu. Mumai aşa văzând pilda trătorilor evangheliei se pot întoarce din drumul dinspre iad. Credinţa dreaptă şi mărturisită, dar trăită creştineşte face minuni în toate timpurile. Sfinţenia şi sfinţii nu au măsura timpului şi spaţiului:,, căci mult poate face rugăciunea stăruitoare  a dreptului în lucrarea ei”. Duhul vicleniei nu poate fi înlăturat într-o lume secularizată nici cu lozinci pline de intelectualism, nici cu vorbe deşarte, ci cu post şi rugăciune deoarece :,,credinţa fără fapte este moartă.”

,,Credem că El a înviat grabnic şi noi vom învia împreună cu El, câ El ne-a dâruit viatâ curată si veşnică”

Adevărul despre Împărăţia Cerurilor nu poate fi ascuns sau falsificat la nesfârşit. Porunceşte chiar celor morţi să spună adevărul, slujeşte cu îngerii văzuţi sf. Liturghie şi convinge pe cei bogaţi să facă milostenie. Om simplu la port, cu puţină carte dar un mare duhovnic şi păstor de suflete. Înspirat de puterea Duhului Sfânt îl înfruntă pe filozoful Tertie cu tăria şi logica Cuvântului căruia nimeni în univerusri şi nici această istorie pământească nu poate să-I reziste. „În numele lui Iisus Hristos, fii atent la cuvintele mele filosofule, şi ascultă ce vreau a-ti zice!” I-a potolit pe retorii înfierbântaţi de sofisme şi a înmuiat inimile rătăcite. Ca un apologet sf.Spiridon cel simplu care nu credea decât în Hristos le zice: „Există un singur Dumnezeu, Creator al cerului şi al pământului. El a făcut Puterile cereşti, a zidit pe om pornind de la ţărână şi a creat, în acelaşi timp, toate lucrurile văzute şi nevăzute. Prin Cuvântul Său şi prin Duhul Său fost-au făcute cerul şi pământul, frământarea mărilor, tăria cerului, născutu-s-au animalele, fost-a modelat omul, cea mai minunata dintre creaturile Sale.”

                                                        imaginephp.jpg

Toate astrele au fost create, soarele si luna, noaptea, ziua si celelalte toate. Noi ştim aşadar că Cuvântul este Fiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu însuşi. Noi credem că, pentru noi, S-a născut din Fecioară, a fost răstignit şi îngropat. Credem ca El a înviat grabnic şi noi vom învia împreună cu El, că El ne-a dăruit viaţă curată şi veşnică. Noi afirmăm că El iarăşi va să vină ca să judece pe toţi oamenii şi să judece (sever) faptele noastre, cuvintele şi gândurile noastre. El este de aceeaşi natura (homoousios) cu Tatăl, egal în demnitate, şi împărăţeşte împreună cu El. Nu eşti de acord, filosofule? Iar acesta a răspuns:,,să credeţi acestui Sfânt Păstor, căci cuvintele acestuia nu sunt nimic altceva decât Cuvintele lui Dumnezeu”.

                                  

Tămăduitor de multe boli  şi grabnic ajutător popoarele ortodoxe l-au luat ocrotitor: în bresle de meseriaşi ca  tăbăcari, cojocari, ciubotarii. Chiar şi azi este grabnic înplinitor al rugăciunilor tuturor celor care îl cheamă, ieşind uneori chiar din raclă. An de an i se schimbă veşmintele şi papucii tociţi şi prăfuiţi sub privirea uimită a tuturor pelerinilor şi turiştilor din Cherchira sau Corfu de azi. Şi cu binecuvântarea episcopului de Pafos biserici şi mânăstiri din toată lumea primesc aceste daruri care poartă pe ele bucăţi de pământ şi iarbă.,,Bucură-te, cel ce eşti cu îngerii slujitor; Bucură-te, că eşti şi cu oamenii cu trupul petrecător; Bucură-te, al cărui trup astăzi săvârşeşte minuni; Bucură-te, că încălţămintele tale slujesc drept dovadă.”

Sfantul Spiridon.

Sărbătoare luminată, praznic cu totul sfinţit ne stă înainte; veniti, credincioşilor, să ne bucurăm de el! Că pe toţi ne cheamă la el ospătîtorul duhovnicesc, Spiridon; a lui este masa dumnezeiască, minunile cele strălucite şi faptele cele nemuritoare. Să urmăm blândeţii lui, nerăutăţii, bunătaţii, iubirii de oameni şi marii lui înţelepciuni, cu care printre arhierei a strălucit ca o lumină.

Sf. Spiridon

,,Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi, oare, credinţă pe pământ?” (Luca 18:8)

<Soborului celui dintâi te-ai arătat apărător şi de minuni făcător, de Dumnezeu purtătorule Spiridoane, părintele nostru. Slavă Celui ce te-a preamărit pe tine; slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.>

Pr. Zisu Iulian

             Ο ΑΓΙΟΣ ΝΙΚΟΛΑΟΣ

                           În Mira Sfinte sfinţitor te-ai arătat

 

 

,,Îndreptător al credinţei, învaţător al înfrânărilor, ai cştigat cu   smerenie cele  înalte, cu       săracia  cele bogate, rugând  pe Hristos Dumenezeu să mântuiască sufletele noastre.”

                              

     Partea I                                                                                                

                                  Sf. Nicolae ocrotitorul navigatorilor români şi Catedralei zidite.

  

                                                         O zi sfântă la noi  şi la Bari

Oameni ca şi noi, sfinţii au mers pe acel drum al Evangheliei care este: ,,Calea, Adevărul şi Viaţa”. Sunt cei care probează de fapt realitatea acestui Crez, motiv pentru care avem şi minunea ne putrezirii trupurilor acestora, că nu degeaba Mântuitorul le dă chiar puterea la sfârşitul veacurilor să judece seminţiile pământului. Omul fiind Chipul şi asemănarea lui Dumnezeu are acest dar dat prin Sfintele Taine, împărtăşindu-se da harul dumnezeiesc şi astfel urcă din treaptă în treaptă spre Cer, aflând locul pregătit celor Cel iubesc pe El:,, Sfinţii Celui Prea Înalt vor primii împărăţia şi o vor ţine în stăpânire în vecii vecilor”. Au primit Botezul, au împlinit Scriptura iubindu-L pe Hristos, au luat Crucea, s-au lepădat de patimile acestei lumi, s-au podobit cu virtuţi pe care le-au strâns în această viaţă trecătoare prin dragostea faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele nostru. Aici în lume, în cuptorul ispitelor s-au probat toate, înfrânându-se de la pofte şi plăceri, alungând mândria şi căutând smerenia. ,, făcându-se tuturor toate”. Ei sunt deci purtători de Dumnezeu, adică,, Teofori” şi mult folos aduce de acolo de Sus ,, rugăciunea stăruitoare a dreptului în lucrarea ei”. Rugăciunile lor sunt permanente şi stau în cădelniţele celor 24 de bătrâni în faţa tronului lui Dumnezeu, ei ştiind cererile şi nevoile noastre de zi cu zi. Sunt fii ai Învierii, prietenii Lui, se roagă pentru noi, pot face minuni, drept pentru care nu trebuie să ne lipsim de ajutorul şi mijlocirea lor. Primii creştini au zidit Biserici pe moaştele lor, au cântat psalmi şi au săvârşit Sf. Liturghie, cinstind numele şi ziua lor de martiriu, iar astăzi avem sfintele lor moaşte cusute în sfântul Antimis. Hotărârea Sinodului VII ecumenic este defintivă şi precisă:,, Domnul, Apostolii, profeţii, ne-au învăţat că trebuie să cinstim pe Sfânta Maică a lui Dumnezeu,- care e mai presus decât toate puterile cereşti, – pe sfinţii îngeri, apostoli, profeţi, martiri, pe sfinţii părinţi şi pe toţi sfinţii. Ei s-au unit cu Hristos şi s-au sfinţit printr-Însul, găsindu-se astfel în jurul slavei dumnezeieşti, ei pot să ne ajute şi pe noi”. Creştinii de-a lungul veacurilor au cinstit moaştele lor ca pe un odor de preţ:,, mai cinstite decât pietrele preţioase şi mai scumpe decât aurul”. Ei au rămas model de urmat prin sfinţenie, fiind trecuţi în calendar şi sinaxar, iar pentru a cuprinde şi pe cei neştiuţi după nume, avem încă din sec. al-IV-le la Antiohia, sărbătoarea Tuturor sfinţilor, rânduită în prima Duminică după Rusalii. După încetarea persecuţiilor moaştele au fost scoase din catacombe şi împărţite comunităţilor creştine de pretutindeni, iar o mare parte s-au rânduit în capitala Bizanţului, oraşul Constantinopol, considerându-se locul cel mai sigur de păstrare şi cinstire. Devastarea lui mai întâi de către Latini prin cruciaţi, la 1204 şi căderea la 1453 sub turci, obiecte sfinte, relicve şi moaşte de sfinţi au luat drumul Apusului, sau de multe ori au fost negustorite.

                       Aducerea moaștelor Sf. Nicolae din Mira Lichiei în orașul Bari

Unui preot din Bari, Sfântul Nicolae i se arată în vis, spunându-i să se meargă în cetatea din Mira şi să aducă moaştele aici, ca să fie ferite de păgâni. Folosindu-se de navigatorii veneţieni care ştiau drumul şi Biserica din Lichia, au săpat sub pardoseală unde era mormântul Sfântului, şi au găsit racla cu mir mirositor pe care l-au pus în vase, iar moaştele purtate de preoţi pe braţe le-au dus la corabie. După 28 de zile de călătorie le-au aşezat la ţărmul mării în Biserica Sf. Ioan Botezătorul în anul 1087 ziua de 9 mai, unde a ieşit popor mult care a cântat cu soborul slujbe alese Sfântului Nicolae ajuns la Bari, iar cei care se atingeau de raclă se vindecau de orice boală erau cuprinşi. Episcopul locului va zidii o Catedrală purtându-i hramul, spre cinstirea moaştele rânduite în acest loc, la anul 1098. Părţi din sfintele sale moaşte vor ajunge la Veneţia, în Franţa, Rusia, Grecia, şi mâna lui dreaptă la Biserica Sf. Gheorghe Nou din Bucureşti, poleită în argint şi împodobită cu diamante, dăruită de domnitorul Mihai Viteazul, care o primise de la cardinalul din Bari. Să ne rugăm în această zi de amintire şi pomenire, când moaştele lui fac atâtea minuni zicând:,, În Mira, sfinte, sfinţitor te-ai arătat; că Evanghelia lui Hristos plinind-o cuvioase, ţi-ai pus sufletul pentru poporul tău. Mântuit-ai pe cei nevinovaţi din moarte, pentru aceasta te-ai sfinţit ca un mare tăinuitor al harului lui Dumnezeu”.Ajungând la adânci bătrâneţi Sfântul Nicolae şi-a binecuvântat credincioşii, dându-le sfatul cel mai de pe urma. Apoi a adormit cu pace la 6 decembrie 342. Moaştele sale s-au aşezat în biserica la care a slujit ca păstor al Mirelor mai mult de 500 de ani, unde mulţi veneau şi primeau ajutor şi sănătate.

pr. Zisu Iulian

Cripta Sfântului Nicolae cu 26 de coloane susţinând capiteluri bizantine şi romanice, păstrează moaştele Sfântului.

Catedrala Sfantul Nicolae din Bari

   Un apostol pe meleaguri româneşti

În documentul emis la data de 26 septembrie 1964, în limbile greacă şi latină, prin intermediul cardinalului Augustin Bea, preşedintele Secretariatului pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, papa Paul al VI-lea îşi exprima dorinţa ca relicva care va fi returnată locului unde Sf. Andrei şi-a găsit sfârşitul să păstreze legătura cu oraşul Sfântului Petru printr-o „cetăţenie de onoare”.Betsaida, cetate sfântă care se tălcuieşte şi Casa Vânătorilor, dă lumii pe Apostul Andrei, cel întâi chemat la propovăduire şi pe fratele său Simon Petru. L-au văzut pe Mielul lui Dumnezeu, adică pe Hristos şi la început curioşi de mesajul pocăinţei, ca prim pas pentru înţelegerea Îmărăţiei Sale, l-au urmat, ascultat, iubit şi de El de atunci nu s-au mai despărţit, devenind primii pescari de oameni. Pe când mulţimile ascultau Fericirile, grupul apostolilor preocupat de faptul că se lăsa seara şi nu are cu ce să-i hrănească, Andrei îi spune Mântuitorului că au la îndemănă doar două pâini şi cinci peşti. Tot apostolul Andrei este cel care îl înştiinţează pe Domnul că afară sunt nişte elini care doresc să-L vadă pe Hristos, iar Sf. Tradiţie ne spune că le-a dat un ştergar pentru regele Edesei, pe care s-a imprimat Chipul Său cel Sfânt şi nefăcut de mână. După Pogorârea Duhului Sfânt sorţi au rânduit ca el să propovăduiască pe Iisus cel înviat la neamuri, din Asia la Pontul Euxin, tocmai în Ahaia. În cetatea Sinopi un pictor al vremurilor i-a zugrăvit chipul în prima icoană creştină, iar la anul 50 participă la Siodul Apostolic de la Ierusalim, unde se spune că purta ca şi Moise un toiag cu cruce la capăt, şi se făceau multe minuni. Bătut, închis, schingiuit a clamat Învierea şi a rostit Crezul apostolic păgânilor din ţara alanilor, Abhazia, Cherson, la izvoarele Niprului în zona Deltei Dunării, apoi în cetăţile de la Tomis, poposind în valea Casimcei şi bisericuţele rupestre de la Basarabi, ajungând chiar în sudul Dobrogei la peştera care azi îi poartă numele.

Apostol-Andrey-Pervozvannyj.jpg

Datorită persecuţiilor lui Domiţian ( 81-96) în regiunile Pontice, Apostolul Andrei, care însemnă bărbat dârz, coboară în sudul Dunării unde converteşte la creştinism pe Maximila o patroană romană. Auzind Egheat slujitor idolesc că lumea se botează în Hristos şi crede în minuni, l-au pironit pe o cruce de tei în forma literei X. După ce şi-a dat sufletul, din senin s-a făcut vijelie care i-a orbit pe nelegiuiţi, iar creştinii care erau de faţă au îngenunchiat. Avea cam 70 de ani şi era la 30 noiembrie anul 87. Creştinii i-au luat trupul sfânt şi l-au rânduit să stea prin Bisericile ferite de persecuţii, şi acolo se făceau foarte multe minuni. Chiar Constantin cel Mare adună moaştele sfinţilor Luca, Timotei şi Andrei (356) pe care le depune în Biserica Sf. Apostoli din Constantinopol, unde rămân cu vrerea lui Dumnezeu, doar până la 1204. Se spune că atunci, împăratul bizanţului Constantin trimite părticele din moaştele sf. Andrei la Tomis. Colindele din toată Dobrogea mărturisesc sfinţenia acestor meleaguri binecuvântate de cel care a fost întâi chemat la apostolat. Cruciaţii când au înfiinţat Imperiul Latin de Răsărit la anul 1204, au furat moaştele apostolului pe care le-au dus în Italia, la Amalfi aproape de Napoli, fiind aşezate în Domul San Andrea, prin ordinul cardinalului Petru de Capua..

30 Νοεμβρίου: Μεγάλη γιορτή σήμερα - Ποιοι γιορτάζουν!

În anul 1469 ajung la Roma, aduse de Papa Pius al II-lea în Catedrala Sf. Petru, după cum mărturiseşte sf. Ambrozie al Milanului. Este protectorul oraşelor Brescia, Ravena, Napoli, Mantua, Amalfi, Bordeaux, Brugge, Patras. Scoţia are pe steagul naţional Crucea lui Andrei. Este patronul României, Rusiei, Greciei, Siciliei. În anul 1964 odată cu împăcarea celor 2 Biserici, ca semn de frăţietate Roma, prin Papa Pius al VI-lea restituie ortodoxiei Crucea lui Andrei şi ale sale sf. Moaşte, care se întorc la Patras în Corint, locul muceniciei sale. Latinitatea neamului romănesc este binecuvântată de aceşti apostoli ai credinţe sfinte, Petru la Roma şi Andrei la Tomis, unde poetul Ovidiu fiind exilat, nici nu visa că va veni ziua când se poate socoti deja acasă:,, Unde locuieşti? Vino şi vezi!-îi răspunde Domnul, apostolului Andrei. Miracolul dăinuiri noastre pe aceste meleaguri, plămada acestui neam romănesc se dadorează binecuvântării acestui apostol a lui Hristos. Eruditul Epifanie depune mărturie că Andrei a fost în Sciţia Minor, a coborât la Odesseos( Varna) unde îl rânduieşte episcop pe Apion, ucenic de-al său. Istoricitatea şi biografia propovăduiri sale este pomenită de Sinaxarul Bisericii din Constantinopol, care ne spune că a ajuns să ducă evanghelia şi la Sevastopolis şi în Ahaia( Grecia), la Pontul Euxin, Bizanţ, Macedonia, Thracia.

Άγιος Ανδρέας ο Απόστολος, ο Πρωτόκλητος

Istoricul bizantin Nichifor Calist în sec. XIV pomeneşte şi de pustiul scitic şi de Patras, locul răstigniri sale. În epistola către Coloseni, apostolul Pavel face dovadă că sciţi au auzit deja cuvăntul lui Dumnezeu, iar mai târziu Hipolit Romanul, Eusebiu de Cezareea vorbesc despre aceste meleaguri. Creştinismul romănesc este apostolic, revelat, dumnezeiesc. Ziua de pomenirea din 30 noiembrie se contopeşte cu fiorul naţional al deşteptării acestui neam la 1 decembrie 1918. Drept pentru care Sf, Sinod în şedinţa din 14.11.2003 a hotărât ca această zi să fie socotită sărbătoare naţională bisericească. Departe de noi să-l monopolizăm sau naţionalizăm pe apostol, dar avem prea multe dovezi că; Biserica Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească are dreapta credinţă, iar Patriarhia de Constantinopol îl socoteşte,, întemeietor” de scaun apostolic. Doar vremurile şi oamenii au despărţit-o şi confesionalizat-o. Ortodoxia face pomenire la 30 noiembrie şi la 9 iunie ( aducerea sf. Moaşte), catolici la 9 mai şi 30 noiembrie, luterani, anglicanii tot la 30 noiembrie. Necreştinii se opresc din drum şi privesc cu atenţie la crucea lui Andrei, ridicată la orice cale ferată; semn că atunci oamenii l-au răstignit pe primul ales al Domnului. Origen ( + 254) scrie:,, Când Sf. Apostoli ai Mântuitorului s-au răspândit în toată lumea după cum ne spune Tradiţia…… Andrei a primit Sciţia”, iar mitropolitul Moldovei Dosoftei( + 1693) adaugă că apostolului Andrei i-a revenit Bitinia şi Marea Neagră. Citiţi versurile Lui V. Alexandri:,, Zgomot trist în câmp răsună/ Vin strigoii se sduna / Părăsind a lor sicrii/ Voi creştinilor popoare/ Faceţi cruci mântuitoare/ Căci e noapte îngrozitoare/ Noaptea Sfântului Andrei.” Folcloric se vorbeşte de Ziua lupului( semnul de pe steagul dacilor), Noaptea Strigoilor, Păzitul usturoiului prin Enisala de Tulcea, colacul de Andrei , Bocetul Andreiului, Pomana lupului, fac trimitere la obiceiurile de sorgintă păgână. Din tradiţiile populare desprindem obiceiul de a pune în ziua sărbătorii o crenguţă de pom fructifer într-o sticlă ca să înmugurească. Semănatul grâului pe bătătură sau în ghivece ca să încolţească până la Anul Nou, ca o prosperitate a casei. Untura şi sarea vitelor care se îngroapă în această zi de gospodine, apoi la 23 aprilie se scot şi se ung ugerele vacilor iar sarea se amestecă în măncarea vitelor. Şi aşa dăinuie credinţa în popor că acea casa va fi înbelşugată. Cu ziua lui se deschide luna cadourilor, decembrie, numită Andrea.

Dacă poposim în sudul Dobrogei apropape de comuna Ioan Corvin, vom ajunge la Peştera în care s-a adăpostit Andrei:,, Colo pe grindei / Crâng de alunei/ Val de arţărei/ Sfânta mânăstire/ Loc de tăinuire/ Şi tămăduire/ Şi piteşte-n tei/ Casa lui Andrei/ De la schit la cruce/ Scara care duce/ Din cruce la schit/ Scara care duce/ Din cruce la schit/ Scări de coborât/ De la schit în sus/ Crucea lui Iisus/ De la cruce-n tei/ Casa lui Andrei/ La schitul din tei/ Crucea lui Andrei.” Locul a fost descoperit de regretatul preot pictor Lembrău Constantin pe cănd era preot paroh în satul Cuzgun, după ce i s-a arătat peştera în vis unui avocat al satului Jan Dinu. Cele două izvoare cât şi izvorul pe care este Fântăna lui Eminescu, se crede că au fost primele baptisterii creştine unde Andrei şi ucenicii lui boteza în numele lui Hristos. Se face o legătură care nu poate fi deloc întâmplătoare, legată de numele turcesc Cuzgun, care în turceşte înseamnă porumbel. Peştera este primul altar creştin şi este sfinţită de episcopul Dunării de Jos, Chesarie Păunescu în 1944. Ruşii au distrus-o, iar comunişti noştri care se credeau romăni au părăsit-o. În 1990 un monah pe nume Nicodim Dinca a reamenajat-o, apoi sub arhiereii de la Tomis, Î.P.S. Lucian şi Î.P.S Teodosie i s-a redat adevărata valoare. Tradiţia povesteşte cum Apostolul a trimis în împrejurimi ucenici ca să vestească evanghelia. Aceştia împreună cu trei fecioare au fost prinşi şi schingiuiţi, apoi decapitaţi că nu s-au lepădat de Mântuitor. Se spune că pe locul martiriului au răsărit crucile miraculoase de la mânăstirea Dervent. După primul război mondial din 1916, un localnic necredincios din satul Lipniţa ar fi dat intenţionat cu plugul peste cruci, dar plugul s-a făcut bucăţi şi până spre seară boii înjugaţi au murit. Faptul că apostolul a hirotonit preoţi şi rânduit episcopi prin cetăţi, explică de ce la Tomis găsim documentar în sec VI-lea prima Mitropolie de pe teritoriul Ţării noastre având 14 episcopate. Chiar icoana Maicii Domnului pictată de evanghelistul Luca a fost adusă de apostolul Andrei şi se găseşte la mânăstirea Năemeşti din Argeş, iar statisticile onomastice ne spun că peste 130.000 de români poartă numele apostolului Andrei.
pr. Zisu Iulian

                         Îngerii

Dumnezeu nu ne-a lăsat singuri, ne-a dat prieteni străluciţi, îmbrăcaţi ca o pară de foc, luminaţi puternic, duhuri slujitoare, trimişi să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor să moştenească mântuirea. Aceştia sunt îngerii, trimişii cerului, ca să ne ajute să mergem la Împărăţie. Ca să aflăm mai multe despre ei trebuie să nu ne îndoim de noi înşine şi să deschidem paginile Sfintei Scripturi şi Tradiţii, ca să ştim despre aceşti locuitori ai lumii nevăzute. Numărul lor e de mii de mii precum norul, cântând Liturghia cosmică: „Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot”. Toate popoarele pământului în toate vremurile au crezut în îngeri. Ei scriu numele noastre în Cartea Vieţii, aducând lumii marea teologie care este străjuită de ei. Doar cu raţionalul nu se poate pătrunde în lumea lor, iar când mândria s-a încuibat în cei care au vrut detronarea Domnului, pedeapsa întunericului a venit peste ei. ” Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte” a răsunat trâmbiţa voievodului ceresc şi de atunci a încetat căderea, iar pomul Vieţii şi Raiul se păzesc cu sabie de foc. Aşezămintele liturgice, cultul Bisericii şi cântul psaltic în canon este adresat puterilor îngereşti şi îngerului păzitor, fiind pomeniţi cu evlavie. Ei sunt Serafimi, Heruvimi, Tronuri, Domnii, Puteri, Stăpânii, Începătorii, Arhangheli, Îngeri. Sunt creaţi înaintea omului şi a celor ce se văd, fiind raţionali, au voinţă statornicită în bine, fire înţelegătoare, tari în virtute, nemuritori prin Har, netrupeşti, fără gen şi împrumută materie pentru a lua înfăţişare şi formă văzută. Se deplasează oriunde cu voia lui Dumnezeu, slujindu-l pe om de la botez, până la moarte şi până la judecată. El stă pe umărul nostru, urcă în cer şi ne arată drumul văzduhului. Sunt realitatea de care ne vom convinge la ieşirea din lumea aceasta, când vom mulţumi pentru acest dar şi această călăuză. Biserica în iconografie îi reprezintă purtând aripi, ca o dovadă a rapidităţii lor şi cu înfăţişarea copiilor, datorită nevinovăţiei lor. Să-i cinstim pentru că văd pururi faţa lui Dumnezeu, să nu-i supărăm fiindcă ei ţin cădelniţa de aur în care sunt rugăciunile tuturor sfinţilor. Din cauza slăbiciunilor noastre ne-au fost daţi, aducând gândul cel bun, ne ridică din cădere şi ne feresc de cel viclean. Să ascultăm, să fim cu luare aminte la glasul lor, să nu ne împotrivim lor căci „numele Meu este în el”. Dacă specia îngerilor a dispărut din istoria pământenilor, este din cauza comportamentului nostru păcătos, iar ei de abia mai apar pruncilor în vis. Ştiind folosul lor, dreptcredincioşii în cor rostesc: ” Înger de pace, credincios, îndreptător, păzitor al sufletelor şi trupurilor noastre la Domnul să cerem”. Vă îndemn să nu uitaţi rugăciunea copilăriei voastre: „Înger, Îngeraşul meu, ce mi te-a dat Dumnezeu/ Eu sunt mic, tu fă-mă mare/ Eu sunt slab tu fă-mă tare/ În tot locul mă-nsoţeşte şi de rele mă fereşte!”

Partea I
Partea a II-a

Mai-marilor Voievozi ai oştirilor cereşti, rugămu-vă pe voi, noi nevrednicii, ca să ne acoperiţi pe noi, prin rugăciunile voastre, cu acoperământul aripilor măririi voastre celei netrupeşti, păzindu-ne pe noi cei ce cădem cu deadinsul şi strigăm: Izbăviţi-ne din nevoi, cei ce sunteţi mai-mari peste cetele puterilor de sus.

Lumea nevăzută

Partea I

pr. Zisu Iulian

„Mare apărător te-a aflat întru primejdii lumea, Purtătorule de chinuri, pe tine cel ce ai biruit pe păgâni. Deci, precum mândria lui Lie ai surpat şi la luptă îndrăzneţ ai făcut pe Nestor, aşa Sfinte Dimitrie, pe Hristos Dumnezeu roagă-L să ne dăruiască nouă mare milă.”

Sfantul Mare Mucenic Dimitrie

Partea I
Partea a II-a
Partea a III-a

Partea I

Partea a II-a

„Intru tine, Parinte, cu osardie s-a mantuit cel dupa chip, ca luand Crucea, ai urmat lui Hristos si lucrand ai invatat sa nu se uite la trup, caci este trecator, ci sa poarte grija de suflet, de lucru cel nemuritor. Pentru aceasta si cu ingerii impreuna se bucura, Prea Cuvioase Parinte Dimitrie, duhul tau.”

Partea a III-a

Paraclisul Sfantului Dimitrie Basarabov

Întru tine, Maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip, că luând Crucea, ai urmat lui Hristos și lucrând ai învățat să nu se uite la trup, căci este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Maică Parascheva, duhul tău.

Partea I

Racla Sfintei Cuvioase Parascheva temporar în Grecia (Fotografii)Racla-Sfintei-Cuvioase-Parascheva-în-Grecia4

 Mântuieşte Doamne, poporul tău!

Chipul crucii e prezent în lume şi prin ea se ţine lucrarea lui Dumnezeu. Mereu a fost în Rai, ca Pom al Vieţii, alături de cel al Cunoştinţei binelui şi răului, ca omul să poată alege de la început ce trebuia. Însă, după o dramatică experienţă, a înţeles că doar Crucea i se potrivea. Dacă Adam a fugit de Cruce, neştiind că despărţirea de Sacru implică pierderea veşniciei, răscumpărarea o face Hristos, om adevărat dar şi Dumnezeu, cu preţ de Jertfă care ne aduce din nou Raiul. Tot Vechiul Testament este presărat de simbolul Crucii care va scoate la lumina zilei Semnul şi cuvintele: “Mare este puterea Crucii Tale, Doamne!”

Inaltarea Sfintei Cruci

Iacob îşi binecuvânta nepoţii cu acest semn, iar psalmistul rostea: “Însemnatu- s-a peste noi, lumina feţei Tale, Doamne!” Cei muşcaţi de şerpi veninoşi în pustiu pe timpul lui Moise, se vindecau doar dacă priveau la şarpele de aramă atârnat pe o Cruce: “Vezi, Israel, viaţa ta răstignită pe lemn!”, anticipând ce se va întâmpla cu Mesia, cel aşteptat şi de ei. Când poporul s-a certat la Meriba pentru apă, Moise a lovit cu toiagul şi a îndulcit apa amară cu lemnul Crucii, iar mâinile întinse în semnul Crucii vor aduce biruinţa împotriva vrăjmaşilor. Semnul T făcut la uşorii caselor cât şi pe frunţile lor îi va izbăvi de îngerul morţii, iar noi, miruindu-ne, la Taina Maslului zicem: “Doamne, armă asupra diavolului, Crucea Ta ne-ai dat-o nouă!” Diavolul, dacă ar fi ştiut că prin Cruce se face împăcarea cu Dumnezeu şi va fi Înviere, ar fi găsit alte tertipuri de ispitire. Astfel, Crucea a devenit steag peste neamuri, semn al creştinătăţii dar şi al Apocalipsei, vestind judecata universală. Istoria şi arheologia Crucii, povestesc lumii despre sfinţenia acestui lemn dumnezeiesc. Crucea văzută de Constantin cel Mare pe cer va face din el un creştin, iar adevăratul lemn al Crucii descoperit de Sfânta Elena şi zidirea pe Golgota a Bisericii Învierii, va arăta lumii semnul biruinţei asupra celui rău. Aceste fapte petrecute nu sunt poveşti sau legende, ci evenimente majore din viaţa omenirii, care potrivesc versul Sfântului Pavel: “Mare este puterea Crucii Tale, Doamne!” Urmarea lui Hristos este legată de lepădarea de sine şi purtarea Crucii cu toate sensurile şi implicaţiile ei, încât nouă nu ne este a ne lăuda decât în Crucea Domnului. Crucea este înfiptă în centrul pământului, El ne cuprinde mereu, drept pentru care datori suntem să cântăm: “Crucii Tale ne închinăm, Hristoase!” Crucea ne însoţeşte toată viaţa, fiind semnul identităţii noastre dar şi al mântuirii. La mijlocul Postului mare este adusă în centrul Bisericii, ca văzând-o, să ne odihnim sufleteşte şi să mergem mai departe, ştiind că totul aduce răsplata Învierii. Pentru noi rămâne puterea lui Dumnezeu. Crucea schimbă gândirea lumii, îngenunche filozofiile antichităţii care-l robeau pe om, aduce Adevărul pentru cei care sunt Una în Hristos. Cei care au vrut să scape de El au călcat-o în picioare, uitând că în cer stă scris: “În acest semn vei învinge!” Păstraţi Crucea dreaptă, nu-i frângeţi braţele precum nazismul, nu o îngropaţi precum comunismul şi veţi rămâne OAMENI, adică fiii Tatălui ceresc.

pr. Zisu Iulian

 

   Adormirea Maicii Domnului

 

Suntem mereu la graniţa aceloraşi dimensiuni, firesc şi supranatural, imanent şi transcendent, lumea de aici şi De dincolo la care participâ îngeri şi oameni, pentru că este actualitate, eveniment, sărbătoare şi praznic. Scriptura este cartea Sfintei Treimi în care Dumnezeu revelează planul de mântuire a neamului omenesc. În această operă creatoare şi sfinţitoare este normal să întâlnim ierarhiile cereşti, oameni aleşi şi drepţi, sfinţi, biserica triumfătoare şi cea luptătoare: ,,Una sfântă sobornicească şi apostolească”. La Ghetsimani atunci şi azi femei mironosiţe, sf. Apostoli cât şi lumea credinţei împlinesc Scripturile.,,Şi a zis Maria: Măreşte sufletul meu pe Domnul. Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile. Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt este numele Lui”.

              

A fost un timp ,, La început” când şi Lui Dumnezeu i-a părut rău că l-a zidit pe om. Opera creaţiei Sale era însă prea mare şi avea un scop suprem; Mântuirea, drept pentru care Sfânta Treime a promis un Râscumpărător, pe Mesia. Era prima veste bună după căderea şi neascultarea protopărinţilor noştri şi ea se numeşte Protoevanghelie. Răul trebuia azvârlit în adâncuri definitv şi biruit ca omul să vină din nou acasă. Pregătirea a fost minuţioasă, demnă de Dumnezeu, fiind neştiută nici de îngeri. Paradigmă! Nouă ni s-a părut că a trecut mult de atunci, uitând că timpul este doar o clipă în veşnicie, iar El este începutul şi sfârşitul. Împărăţia Lui nu are hotar iar miile de ani înaintea Sa sunt ca o zi. Sfintele Scripturi povestesc toate aceste lucruri şi paginile sale se împlinesc sub ochii necredincioşilor care nu au găsit până acum decăt alternativa deznădejdii şi nu a Raiului. Pentru ,, neamul lui Dumnezeu” lucrurile şi plămada universurilor vestesc tăria, puterea şi înţelepciunea Lui, iar credinţa face din noi nu doar ostaşi prin Botez ci fii ai Împărăţiei Sale. Şi de atunci până la ,,Plinirea vremii” iadul a cuprins pe toţi cei năcuţi cu Adam. A fost salvat Noe cel credincios, potopul înghiţind totul, iar omenirea s-a ales cu păcatul strămoşesc. Dumnezeu a pregătit un popor ales ca nimeni să nu uite ,Cine este Dumnezeu!” A pregătit Altar şi jertfe de ispăşire, preoţie după rânduiala lui Melkisedek şi le-a rânduit patriarhi ca Avraam, Isaac, Iacob. Le-a dat Legi pe Sinai prin Moise şi Aron, judecători şi regi ca David, Cort sfânt şi Templu, deoarece cu mână tare i-a scos din robie, vrând să facă din toţi un neam sfânt şi un  popor agonisit de Dumnezeu. Proroocii mari şi mici mereu au glăsuit: ,,Aşa grăieşte Domnul!” Aici în casa lui Iesei şi din neamul acesta care avea cunoştiinţa adevăratului Dumnezeu a venit izbăvirea.

Evenimentul rămâne cosmic, omenirea fiind pusă în faţa supranaturalului, iar ortodoxia îi ajută să înţeleagă taina şi să cânte împreună: ,, Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii. Care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut. Pe tine cea cu adevărat te mărim”!

Momentul sărbătorii şi prohodul sunt mărturiste de cei care ne-au lăsat acest testament în epitaf şi au murit pentru acest adevăr;,, Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire,S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi s-a făcut om”.

Dar în anul 44 împotriva creştinilor din Ierusalim se dezlănţuie o prigoană puternică. Petru şi Ioan sunt bătuţi cu vergi, Iacob, fratele lui Ioan, este tăiat cu sabia, Ştefan este ucis cu pietre. Apostolii părăsesc Ierusalimul şi pleacă în lumea mare. Apostolul Ioan ia drumul Efesului în Asia Mică (azi în Turcia), unde se stabileşte ducând-o cu el şi pe Maica Domnului. Aici, la Efes a rămas Maria până când  i-a cerut lui Ioan să o ducă la Ierusalim.

Au venit pe norii cerului prin înştiinţare sfântă apostolii care erau trimişi să propovăduiască evanghelia până la marginile pământului, iar Toma primeşte în văzduh omoforul chiar de la Maica Domnului şi ajuns la mormântul Născătoarei de Dumnezeu se încredinţează cu toţi ceilalţi că Maica Vieţii nu putea sta într-un biet mormânt. A fost pusă în mormânt de Sfinții Apostoli și de Sfinții ierarhi Dionisie Areopagitul, Ierotei și Timotei care au fost aduși  într-un mod minunat Şi de atunci cântăm, rugându-ne aşa:,, Întru naştere fecioria ai păzit întru Adormire lumea nu ai părăsit de Dumnezeu Născătoare. Mutatu-te-ai la viaţă fiind Maica vieţii Şi cu rugăciunile tale mântuieşti din moarte sufletele noastre”. I-au deschis mormântul.O, minune! Maica Domnului era deja cu trupul la cer, lăsând doar giulgiul. Ce icoană Prea cinstită: Îngeri. Apostoli, Sfinţi, Dumnezeu în Teime: Tatăl. Fiul  Sfântul Duh! Cum putea fi necredincioşilor altfel, decăt taină? Adormire ce depăşeşte graniţa universurilor şi merge la Împărăţie. Ea rămâne aleasă”: Stăpână, Doamnă, Împărăteasă şi Pururea Fecioară.  Despre ea vorbea proorocul Iezechil şi psalmistul;,, Stătut-a împărăteasa de-a dreapta Ta, îmbrăcată în haină aurită şi prea înfrumuseţată” Ea este Maica Domnului şi Panaghia, peste tot şi toate. Ceată de bâtăuşi şi ucigaşi în toate vremurile trimişi, au vrut să împiedice minunea şi prohodul. Dar o furtună ca din senin s-a pornit şi mulţi au orbit. Chiar un nelegiuit agăţându-se de sicriul Prea Sfânt voia ca dracu să oprească procesiunea. Lumea plângea, soborul îngeresc cănta: era ultimul drum al Fecioarei atunci pe acest pămâmt. Mâinile ucigaşului i s-au retezat, dar Petru cu ramură de finic adusă de vestitorul Gavriil l-a vindecat. Prin cetatea sfântă deja era freamăt şi murmur, gloatele se înbulzeau şi cei ce se apropiau bolnavi şi betegi fiind se tămâduiau. Trei zile spun trecătorii care s-au perindat îngerii  care au cântat deaupra mormântului. Clipe sfinte pe care lumea nouă nu le-a uitat.,, Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu. Cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru”,aşa la Athos îngerul să ne rugăm ne-a învăţat. În vărstă fiind de aproape 80 de ani, momentul plecării este anunţat şi pregătit creştineşte  Au trecut 11 ani după Înălţarea la cer a Mântuitorului când din nou din cer a fost trimis acelaşi arhanghel Gavriil cu o ramură de finic să vestească Împărătesei cerului şi a pământului că a venit vremea ca dânsa Maica Domnului să se mute la cele veşnice. „S-a bucurat cu bucurie mare, și de iubire și de dor câte avea pentru vestea aceasta, că se va muta la Fiul ei, s-a suit degrabă în Muntele Măslinilor ca să se roage”. S-a rugat, a tămâiat casa şi a aprins lumânări şi a vestit femeilor mironosiţe că trebuie să plece la Fiul ei şi Dumnezeul nostru. Şi s-a făcut vânt puternic şi au fost înştiinţaţi Apostoli care predicau evanghelia neamurilor până la marginile pământului. Şi au venit cerându-şi iertare au plâns dar s-au bucurat căci Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioara Maria fâcându-şi semnul sfintei cruci a Adormit. ,,Apostoli de la margini, adunaţi-vă aici în satul Ghetsimani, îngropaţi trupul meu, iar Tu, Fiule si Dumnezeul Meu, primeşte duhul Meu „(Luminânda praznicului)

Dacă deasupra ta este Dumnezeu totul este raţional şi logic.

Ce istorie şi viaţă  Prea Sfântă! Din tot neamul omenesc să fii tu cea alesă! A născut pe Emanuel care înseamnă ,,Cu noi este Dumnezeu”! Pe Iisus Hristos Mântuitorul:,, Născut din Tată fără mamă şi din mamă fără Tată”. Vă rog să citiţi mărturia evangelistului Luca doctor fiind :,,Că aşa mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să ridice dintre oameni ocara mea.Iar în a şasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret,Către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria.Şi intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei.Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta?Şi îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu.Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus.Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său.Şi va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit.Şi a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?Şi răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema”.

Pe această Cale dreaptă a mers Maica Domnului. În Ortodoxie, icoana Maicii Domnului este totdeauna icoana Nascatoarei de Dumnezeu purtând Pruncul pe braţul stâng, langă inimă, şi arătându-L lumii cu mâna dreaptă, pentru ca toată cinstirea, toată slava, toată preţuirea ei vin din faptul ca ea L-a născut pe El in lume ca Mantuitor al lumii. Aceasta mutare a trupului ei la cer, după ce a trecut totuşi prin moarte ca lege a firii omeneşti, este tâlcuită de Sfinţii Parinţi ai Bisericii in frunte cu Sfântul Ioan Damaschinul (†749) ca fiind un dar al lui Dumnezeu.

De ce? Pentru că nu se cuvenea ca trupul ei din care S-a întrupat Dumnezeu – Cuvântul, adică Hristos Cel ce a biruit moartea prin Înviere şi S-a înălţat la cer întru slavă, să rămâna în mormânt şi să fie dat stricăciunii. Măicuţa Domnului are in calendarul ortodox 9 zile de pomenire (8 septembrie – Naşterea Maicii Domnului, 1 octombrie – Acoperământul Maicii Domnului, 21 noiembrie – Intrarea în biserică a Maicii Domnului, 9 decembrie – Zămislirea Sfintei Fecioare de către Sfânta Ana, 26 decembrie – Soborul Maicii Domnului, 25 martie – Buna Vestire, 2 iulie – Asezarea veşmântului Născătoarei de Dumnezeu in Vlaherne, 15 august – Adormirea Maicii Domnului si 31 august – Punerea in raclă a brâului Maicii Domnului), dintre care cinci zile insemnate prin culoare rosie.

Nu suntem singuri niciodată şi cât de frumos este arătată slava cu care a fost inveşmântată Născătoarea de Dumnezeu în axionul ce se cântă la Liturghia Sfântului Vasile cel Mare:

                                        

„De tine se bucură, ceea ce eşti plină de har, toată făptura, soborul ingeresc şi neamul omenesc, ceea ce eşti biserică sfinţită şi rai cuvântător, lauda fecioriei, din care Dumnezeu S-a intrupat şi Prunc S-a făcut, Cel ce este mai-nainte de veci, Dumnezeul nostru. Că mitrasul tău scaun l-a facut, şi pântecele tău mai desfătat decât cerurile l-a lucrat. De tine se bucură, ceea ce eşti plină de har, toată făptura”,

Adormirea este nemurire: „Să ne duci cu tine/ Unde calea-ţi duce,/ Să ne duci in Ceruri,/ La Fiul tău dulce.”
Frica de moarte dispare, uitându-ne la Icoana Maicii Prea Sfinte. . „Sub milostivirea Ta scăpăm Stăpână, Născătoare de Dumnezeu Fecioară! Întru rugăciunile noastre nu ne lăsa pe noi în scârbe, ci ne mântuieşte din nevoi: Una, curată, Binecuvântată: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu.”

Nu deznădăjdui! Nu ai rămas singur niciodată.! Dacă vrei să ai mamă trebuie să rămâi pururea fiu. Ca să fii vas ales înseamnă că eşti: Stăpână: Miriam Aleasă şi Doamnă. În vară avem şi prohod dar şi Paşte; Sf. Marie Mare.

Binecuvântat fie Dumnezeu… Care ne-a născut din nou, spre nădejde vie, spre moştenire nestricăcioasă şi neîntinată şi neveştejită, păstrată în ceruri pentru noi! (I Petru 1-3) .

Fiul respectă porunca de pe Sinai, cinstindu-şi mama. Sf. Ioan o primeşte ca un dar pe Cruce ,, Iată, Mama ta!” ca să fie şi mama tuturor pământenilor. Într-o casă la marginea Ierusalimului, în Sion, trăieşte clipa Pogorâri Sf. Duh, apoi călătoreşte în Antiohia la sf. Ignatie Teoforul şi în Cipru la episcopul Lazar înviat în Betania, apoi la Athos şi Efes

Dacă Dumnezeu o alege să fie Împărăteasă, logic e să fie Sus având coroană cu 12 stele. În felul acesta o vor vedea neamurile ,, când va fi cer nou şi pământ nou”. Omenirea îi este recunoscătoare pentru câ Dumnezeu s-a Întrupat, iar noi putem deja trăi în veşnicie. Patriarhul Iacob o vedea ca fiind Scară către cer, Iezechil o Poarta  a Raiului prin care a trecut Dumnezeu şi apoi a rămas pe veci închisă: mamă şi Pururea Fecioară. Chivot al Legii celei Noi în care nu stau doar Tablele Legii şi năstrapa cu mană din pustie ci Însuşi Hristos care se împărtăşeşte pe sf. Masa tuturor creştinilor. De atunci întruna ea ne îndeamnă ca să ascultăm de Fiul ei şi să putem avea parte de minuni. Plângem azi bucurându-ne! Veşnicia ne aparţine, iar Maica Domnului este cu noi. Ce rânduială ce plan dumnezeiesc! Citiţi Scripturile şi vă veţi dumiri.(Apoc. 11,19, XII 1. 2 Lc 1. 42). Mama lui Dumnezeu care ne veghează până la sfârşit Prin sufletul ei a trecut sabie iar lacrimile sale sunt în năstrapa şi cădelniţa celor 24 de bătrâni sfinţil.

Satana a avut mereu un vicleşug ca să zădărnicească planul răscumpărării. Ar fi stat la poarta templului ca nici o copilă să nu fie fevioară dacă ar fi bănuit că va fi întrupare. ,,Iar naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost: Maria, mama Lui, fiind logodită cu Iosif, fără să fi fost ei înainte împreună, s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt. Iosif, logodnicul ei, drept fiind şi nevrând s-o vădească, a voit s-o lase în ascuns. Şi cugetând el acestea, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis, grăind: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt. Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui: Iisus, căci El va mântui poporul Său de păcatele lor. Acestea toate s-au făcut ca să se împlinească ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul care zice: „Iată, Fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu şi vor chema numele Lui Emanuel, care se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu” Şi deşteptându-se din somn, Iosif a făcut aşa precum i-a poruncit îngerul Domnului şi a luat la el pe logodnica sa”.

Când a văzut pe Fiul în iesle s-a năpustit ca un drac turbat. Deja era prea târziu1! Dar te atunci nu încetează să se răzbune pe toţi. A lucrat murdar prin ereticii veacurilor aruncând blasfemii. Biserica se luptă cu necuratul şi vorbele lui spurcate  şi azi iar sf. Părinţi adunaţi în cele şapte sinoade ecumenice au statornicit pentru totdeauna un Crez 

Pentru toate acestea creştinni se vor ruga şi cânta :„Apărătoare Doamnă, mulţumiri pentru biruinţă, izbăvindu-ne din nevoi aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi robii tăi. Ci ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, slobozeşte-ne pe noi dintru toate nevoile, ca să strigăm ţie: Bucură-te Mireasă, purururea Fecioară!“

Paraclisele, Acatistele, imnele ;şi rugăciunile aduse de omenire Maici Domnului dovedesc că nu ne-a părăsit. ,,UŞA MILOSTIVIRII deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru Tine ci să ne mântuim prin Tine din nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.”

Ce vor face fii neascultării care au hulit-o şi batjocorit-o? Cum vor da ochii cu Îmărăteasa cărei i-au terfelit numele şi i-au ars icoanele? Ce vor face cozile de topor care şi-au trădat şi credinţa şi neamul ?,,Sub milostivirea ta scăpăm, Născătoare de Dumnezeu. Rugăciunile noastre nu le trece cu vederea în nevoi, ci din primejdii ne izbăveşte pe noi, una curată, una binecuvântată!”

O găseşti dacă vrei să-ţi cere iertare în Biserică la slujbe, în icoane şi în cult. Dacă ai crezut doar în puterea acetui veac te-ai înşelat. Nici banii nici averea  numai credinţa şi faptele bune te mai pot scăpa. Împacă-te cu Treimea Sfântă, cu Maica Domnului, cu Biserca, cu semeni ,cu tine însuţi!

             1015multiplierofwheaticbm7.jpg

,,O!, Preacurata Maica a Domnului, a puterilor celor de sus, Imparateasa cerului si a pamantului, atotputernica, aparatoarea si taria noastra, primeste aceasta cantare de lauda si de multumire de la noi nevrednicii robii tai.
Inalta rugaciunile noastre la Tronul lui Dumnezeu si Fiul tau ca sa fie milostiv nedreptatilor noastre. Sa adauge harul sau tuturor celor ce cinstesc preacinstitul tau nume si cu credinta si cu dragoste se inchina facatoarei de minuni icoanei tale. Ca nu suntem vrednici sa fim miluiti de Dansul, daca tu Stapana nu-L vei milostivi asupra noastra. Tie toate sunt cu putinta de la Dansul si pentru aceasta nazuim la tine, ca esti acoperitoarea noastra si grabnica ajutatoare. Auzi-ne pe noi cei ce ne rugam tie, ocroteste-ne cu puternicul tau Acoperamant si cere de la Dumnezeu Fiul Tau, sa dea pastorilor nostri sfintenie ca sa privegheze si sa ocarmuiasca sufletele noastre; ocarmuitorilor de orase intelepciune si putere, judecatorilor dreptate si necautare la fata, invatatorilor minte si smerita intelepciune, sotilor dragoste si conglasuire, fiilor ascultare, asupritilor rabdare, asupritorilorv frica de Dumnezeu, celor scarbiti rabdare si bucurie duhovniceasca, benchetuitorilor infranare, si noua tuturor, duhul intelepciunii si al cucerniciei, duhul milostivirii si al blandetii, duhul curatiei si al dreptatii.
Asa, Doamna preasfanta, milostiveste-te asupra noastra si asupra neputinciosului tau popor. Pe cei rataciti povatuieste-i pe calea cea buna, pe cei batrani ii sprijineste, pe prunci ii pazeste si pe noi pe toti ne apara si ne ocroteste cu milostivirea ta. Pe toti scoate-ne din adancul pacatului si ne lumineaza ochii inimii noastre spre cautarea mantuirii. Milostiva fii noua aici in aceasta viata, iar la infricosata judecata sa te rogi pentru noi catre Fiul tau si Dumnezeul nostru. Ca tu, Doamna, esti slava celor ceresti si nadejdea pamantenilor. Tu esti dupa Dumnezeu nadejdea si aparatoarea noastra a tuturor celor ce ne rugam tie cu credinta. Deci ne rugam tie, atotputernica ajutatoarea noastra si tie ne incredintam pe noi insine si unul pe altul si toata viata noastra acum si pururea si in vecii vecilor, amin.
Imparateasa mea cea preabuna si nadejdea mea, Nascatoare de Dumnezeu, primitoarea saracilor si ajutatoarea strainilor, bucuria scarbitilor si acoperitoarea necajitilor, vezi-mi nevoia, vezi-mi scarba, ajuta-mi ca unui neputincios, hraneste-ma ca pe un strain, necazul meu il stii, deci il dezleaga precum voiesti, ca n-am alt ajutor afara de tine, nici alta folositoare grabnica nici alta mangaiere buna, ci numai pe tine Maica lui Dumnezeu, ca sa ma pazesti si sa ma acoperi in vecii vecilor, amin.”

                                            

Lacrimile celor în necazuri au fost lacrimile ei dar şi fericirea ei trebuie să fie a noastră. Nu este doar încredere sau dorinţă ci întreagă şi dreaptă credinţă. Deşi eşti încojurat de lume eşti străin pentru că omul este mincinos. Un păcătos a spus Maicii Domnului: “Arată-te, că-mi eşti mamă!” iar Ea îi răspunse: “Arată-te şi tu, că-mi eşti fiu!”.

,,De felurite necazuri, de ispite si de nevoi sunt cuprinsi robii tai, ale caror greutati nu le mai pot rabda; dar tu, fiind Maica milostiva a Mantuitorului si Dumnezeului nostru, ridica mainile tale catre Fiul tau, rugandu-L sa caute spre intristarea inimii robilor tai si din adancul deznadejdii sa ne ridice pe noi, care cu credinta cantam Lui.” Aliluia!

,,Toata dulceata cea lumeasca in lumea aceasta este amestecata cu intristare. Marirea si bogatia trec. Frumusetea si sanatatea se vestejesc. Prietenii cei de aproape se rapesc de moarte. Indulceste dar, necazurile robilor tai, Pricinuitoarea bunatatilor si bucuria ta cea nestricata da-ne-o noua celor ce strigam lui Dumnezeu.”Aliluia!

Să nu uitaţi că viaţa noastră a fost schimbată prin Maica Domnului.. A doua Eva îl acceptă pe Dumnezeu. Ca să  devenim “chip şi asemănare dumnezeiască”

                          buna-vestire-01

,,O, Preasfanta Stapana de Dumnezeu Nascatoare, ceea ce esti mai presus decat heruvimii si mai cinstita decat serafimii, Fecioara de Dumnezeu aleasa, bucuria tuturor celor necajiti; da-ne mangaiere si noua celor ce suntem in necazuri ca afara de tine alta scapare si ajutor nu avem. Tu singura esti mijlocitoarea bucuriei noastre si ca Maica lui Dumnezeu si Maica milostivirii, stand inaintea prestolului Preasfintei Treimi, poti sa ne ajuti noua. Ca nimeni din cei ce se roaga tie cu credinta nu este rusinat.
Auzi-ne si acum in ziua necazului nostru pe noi cei ce cadem inaintea icoanei tale si cu lacrimi ne rugam tie. Alunga de la noi toate necazurile si nevoile ce vin asupra noastra, intru aceasta vremelnica viata si prin atotputernica ta mijlocire nu ne lipsi pe noi nici de vesnica si nesfarsita bucurie intru imparatia Fiului tau si Dumnezeului nostru.” Amin.

Înţelegeţi cumva, cum spune cucernicul Ilie Miniat, chinul acesta omenesc “care a obosit cerurile timp de cincizeci de veacuri cu rugăciuni fierbinţi” şi râul acesta lucrător de “neîntrerupte lacrimi” ale suspinătoarei noastre firi care a silit pântecul cel sterp al Anei de a odrăslit o fecioară vrednică de întruparea lui Dumnezeu? Trebuie să înţelegem bine că povestea aceasta e adevărată, s-a petrecut aievea printre noi cu o putere reală nemaiînchipuită.

,,Imparateasa mea cea preabuna, nadejdea mea, Nascatoare de Dumnezeu, prietena sarmanilor, folositoarea celor neputinciosi si ocrotirea celor necajiti; vezi nevoia si necazul meu. Ajuta-ma ca sunt neputincios, hraneste-ma ca pe un strain. Stii nevoia mea, usureaza-ma de ea precum voiesti caci nu am alt ajutor afara de tine, nici alta folositoare grabnica, nici alta buna mangaiere decat numai pe tine, o, Maica a lui Dumnezeu, ca sa ma pazesti si sa ma acoperi in vecii vecilor”. Amin.

Nu-ţi pierde gândul bun. Şi, dacă ai să te rogi, Maica Domnului o să te lumineze!

Tu să ai frică de Dumnezeu, şi să fii cuminte şi să te fereşti de patimi. Nu uita că fiecare patimă scurtează viaţa şi este echivalentă cu sinuciderea. Dar, dacă aşa o să faci, şi Maica Domnului o să te acopere!

Mai citeşte câte o carte binecuvântată, spune mereu “Doamne Iisuse” şi să n-o uiţi pe Maica Domnului.

Adu-ţi aminte ce –ţi spunea mama şi bunica : “Când dai de un necaz mare, să te rogi Maicii Domnului!”.

Astăzi este nu doar Adormire ci Înviere.

„Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi, fiii tâi.”

 

.Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care bine am voit. Pe Acesta să-L ascultaţi ! „

Şi după şase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui, şi i-a dus într-un munte înalt, de o parte. Şi S-a schimbat la faţă, înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina. Şi iată, Moise şi Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El. Şi, răspunzând, Petru a zis lui Iisus: Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voieşti, voi face aici trei colibe: Ţie una, şi lui Moise una, şi lui Ilie una. Vorbind el încă, iată un nor luminos i-a umbrit pe ei, şi iată glas din nor zicând: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L”. Şi, auzind, ucenicii au căzut cu faţa la pământ şi s-au spăimântat foarte. Şi Iisus S-a apropiat de ei, şi, atingându-i, le-a zis: Sculaţi-vă şi nu vă temeţi. Şi, ridicându-şi ochii, nu au văzut pe nimeni, decât numai pe Iisus singur. Şi pe când se coborau din munte, Iisus le-a poruncit, zicând: Nimănui să nu spuneţi ceea ce aţi văzut, până când Fiul Omului Se va scula din morţi.(Ev. Matei 17, 1-9)

 

Proorocul Ilie

„Adevăr vă spun Eu vouă că nici un profet nu este bineprimit în patria sa. Şi adevăr vă spun că multe văduve erau în Israel în vremea lui Ilie, când s’a închis cerul trei ani şi şase luni, încât foamete mare a fost în tot pământul, şi la nici una din ele n’a fost trimis Ilie, ci numai în Sarepta Sidonului, la o femeie văduvă. Şi mulţi leproşi erau în Israel în vremea profetului Elisei, dar nici unul dintre ei nu s’a curăţit, ci numai Neeman Sirianul“

Η γιορτή του προφήτη Ηλία

Συγκλονιστικό θαύμα: Ο προφήτης Ηλίας εμφανίστηκε σε στρατιώτη στα Γιάννενα!

Partea I
Partea a II-a

Capitolul 17 Cartea a treia a Regilor

1. Atunci Ilie Tesviteanul, prooroc din Tesba Galaadului, a zis către Ahab: „Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, înaintea Căruia slujesc au; în aceşti ani nu va fi nici rouă, nici ploaie decât numai când voi zice eu!”
2. Şi a zis Domnul către Ilie:
3. „Du-te de aici, îndreaptă-te spre răsărit şi te ascunde la pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului.
4. Apă vei bea din acel pârâu, iar mâncare am poruncit corbilor să-ţi aducă acolo!”
5. Şi a plecat Ilie şi a făcut după cuvântul Domnului; s-a dus şi a şezut la pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului.
6. Corbii îi aduceau pâine şi carne dimineaţa, pâine şi carne seara; iar apă bea din pârâu.
7. După o vreme pârâul a secat, nemaifiind ploaie pe pământ.
8. Atunci a fost cuvântul Domnului către Ilie, zicând:
9. Scoală şi du-te la Sarepta Sidonului şi şezi acolo, căci iată am poruncit unei femei văduve să te hrănească!
10. Şi s-a sculat el şi s-a dus la Sarepta. Şi când a ajuns la porţile cetăţii, iată o femeie văduvă aduna vreascuri şi a chemat-o Ilie şi i-a zis: „Adu-mi puţină apă ca să beau! „
11. Şi s-a dus ca să-i aducă, dar Ilie a strigat-o şi i-a zis: „Adu-mi şi o bucată de pâine să mănânc!”
12. Ea însă a zis: „Viu este Domnul Dumnezeul tău, n-am nici o fărâmitură de pâine, ci numai o mână de făină într-un vas şi puţin untdelemn într-un urcior. Şi iată, am adunat câteva vreascuri şi mă duc să o gătesc pentru mine şi pentru fiul meu şi apoi să mâncăm şi să murim!”
13. Atunci i-a zis Ilie: „Nu te teme, ci du-te şi fă cum ai zis; dar fă mai întâi de acolo o turtă pentru mine şi adu-mi-o, iar pentru tine şi pentru fiul tău vei face mai pe urmă.
14. Căci aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Făina din vas nu va scădea şi untdelemnul din urcior nu se va împuţina până în ziua când va da Domnul ploaie pe pământ!”
15. Şi s-a dus ea şi a făcut aşa, cum i-a zis Ilie; şi s-a hrănit ea şi el şi casa ei o bucată de vreme.
16. Căci făina din vas n-a scăzut şi untdelemnul din urcior nu s-a împuţinat, după cuvântul Domnului, grăit prin Ilie.
17. După aceasta s-a îmbolnăvit copilul femeii, stăpâna casei, şi boala lui a fost atât de grea, că n-a mai rămas suflare într-însul.
18. Şi a zis ea către Ilie: „Ce ai avut cu mine, omul lui Dumnezeu? Ai venit la mine ca să-mi pomeneşti păcatele mele şi să-mi omori fiul?”
19. Iar Ilie a zis: „Dă-mi pe fiul tău!” Şi l-a luat din braţele ei şi l-a suit în foişor unde şedea el şi l-a pus pe patul său.
20. Apoi a strigat Ilie către Domnul şi a zis: „Doamne Dumnezeul meu, oare şi văduvei la care locuiesc îi faci rău, omorând pe fiul ei?”
21. Şi suflând de trei ori peste copil, a strigat către Domnul şi a zis: „Doamne Dumnezeul meu, să se întoarcă sufletul acestui copil în el!”
22. Şi a ascultat Domnul glasul lui Ilie; şi s-a întors sufletul copilului acestuia în el şi a înviat.
23. Şi a luat Ilie copilul şi s-a coborât cu el din foişor în casă şi l-a dat mamei sale şi a zis Ilie: „Iată copilul tău este viu!”
24. Atunci a zis femeia către Ilie: „Acum cunosc şi eu că tu eşti omul lui Dumnezeu şi cu adevărat cuvântul lui Dumnezeu este în gura ta!”

ilie

Cartea a patra a Regilor

Capitolul 1

3. Atunci îngerul Domnului a zis către Ilie Tesviteanul: ?Scoală şi ieşi înaintea trimişilor regelui Samariei şi le spune: Au doară în Israel nu este Dumnezeu, de vă duceţi să întrebaţi pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului?
4. De aceea aşa zice Domnul: Din patul în care te-ai suit, nu te vei mai coborî, ci vei muri”. Şi s-a dus Ilie şi le-a spus.
5. Atunci s-au întors solii la Ohozia şi acesta le-a zis: ?De ce v-aţi întors?”
6. Iar ei i-au răspuns: ?Ne-a ieşit înainte un om şi ne-a zis: Întoarceţi-vă şi vă duceţi la regele care v-a trimis şi-i spuneţi: Aşa zice Domnul: Au doar nu este în Israel Dumnezeu, de trimiţi să întrebe pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului? De aceea nu te vei mai coborî din patul în care te-ai suit, ci vei muri”.
7. Iar regele le-a zis: „Ce înfăţişare avea omul acela care v-a ieşit înainte şi v-a grăit cuvintele acestea?”
8. Şi ei i-au răspuns: „Omul acela este păros peste tot şi încins peste mijloc cu o cingătoare de curea”. A zis regele: „Acela este Ilie Tesviteanul”.
9. Atunci regele a trimis la el o căpetenie peste cincizeci cu cei cincizeci ai lui; şi acesta a venit la el, când Ilie sta pe vârful muntelui şi i-a zis: „Omul lui Dumnezeu, regele îţi zice: „Coboară-te!”
10. Iar Ilie a răspuns: „De sunt omul lui Dumnezeu, să se coboare foc din cer şi să te ardă pe tine şi pe cei cincizeci ai tăi!” Şi s-a coborât foc din cer şi l-a mistuit pe el şi pe cei cincizeci ai lui.
11. Apoi a trimis regele la el altă căpetenie cu alţi cincizeci. Acesta i-a zis: „Omul lui Dumnezeu, aşa a zis regele: Coboară-te degrabă!”
12. Şi răspunzând, Ilie i-a zis: „De sunt omul lui Dumnezeu, să se coboare foc din cer şi să te ardă pe tine şi pe cei cincizeci ai tăi!” şi s-a coborât focul lui Dumnezeu din cer şi l-a ars pe el şi pe cei cincizeci ai lui.
13. Şi a mai trimis regele a treia oară o căpetenie cu cincizeci. Dar a treia căpetenie, venind şi căzând în genunchi înaintea lui Ilie, l-a rugat, zicând: „Omul lui Dumnezeu, să nu fie trecut cu vederea de ochii tăi sufletul meu şi sufletul acestor cincizeci de robi ai tăi!
14. Iată s-a coborât foc din cer şi a mistuit pe cele două căpetenii peste cincizeci şi pe oamenii lor; acum insă să nu fie sufletul meu trecut cu vederea de ochii tăi!”
15. Atunci îngerul Domnului a zis către Ilie: „Du-te cu el şi nu te teme de el!” Şi s-a sculat Ilie şi s-a dus cu el la rege.
16. Şi a zis către el: „Aşa zice Domnul: De vreme ce tu ai trimis soli să întrebe pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului, ca şi cum în Israel n-ar fi Dumnezeu, ca să-I ceri cuvântul, de aceea din patul în care te-ai suit nu te vei mai coborî, ci vei muri”.
17. Şi apoi a murit Ohozia, după cuvântul Domnului pe care l-a rostit Ilie. Şi în locul lui s-a făcut rege Ioram, fratele lui Ohozia, în anul al doilea al lui Ioram, fiul lui Iosafat, regele Iudei, căci Ohozia nu avea fecior.
18. Celelalte fapte pe care le-a făcut Ohozia sunt scrise în cartea cronicilor regilor lui Israel.

 ,,Aţi primit Duhul înfierii, prin care strigăm: Avva! Părinte!”

Pogorârea Duhului Sfânt este un act istoric şi un fapt vizibil, cu urmări pentru umanitate. ,,În turnul lui Babel”, pentru prima oară neamurile de sub cer încep să înţeleagă că nu mai pot trăi de capul lor, fără Cuvântul lui Dumnezeu. Acum se întemeiază Biserica creştină şi primele suflete primesc un certificat de Botez, fiindcă Hristos deja este un Crez. Momentul este ales cu martori cucernici de cincizecimea evreilor, când toţi se adunau la Ierusalim din diaspora în amintirea Legii primite de Moise pe Sinai. Aşa şi noi am fost morţi, am înviat şi acum avem Evanghelia. Nu am rămas singuri ci ni s-a trimis un Mângâietor, cum a promis:,, iar voi şedeţi în cetate până vă veţi îmbrăca cu putere de Sus”. Erau împreună cu Maica Domnului adunaţi într-o casă din marginea Cetăţii de frica iudeilor, iar Matia prin tragere la sorţi, era al 12-lea Apostol:,, Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare din ei”. Această zi numită în popor şi Duminica Mare, a înnoit lumea şi cuprinde pe cei vii şi pe cei morţi: Moşii, adică moştenirea. Duhul Sfânt care este de la început, căci niciodată Cuvântul nu a lipsit Tatălui, nici Duhul Cuvântului, le-a dat să propovăduiască pe Hristos pe înţelesul lor, iar toţi s-au tulburat de această minune, căci ştiau că sunt Apostolii Galileeni. Şi iată cum iarăşi s-au împlinit Scripturile:,, Vă voi trimite vouă un Mângâitor şi acela vă va învăţa pe voi toate”. Acum dispare frica, semn al plinătăţii credinţei. Petru argumentează că El este moştenitorul lui David, Cel aşteptat, Iisus Hristos, numele cel mai scump pe care Dumnezeu l-a trimis ca Fiu şi ei l-au omorât. Sunt zile profeţite din vechime chiar de Ioil când: ,,voi turna din Duhul Meu şi vor prooroci”, şi vor fi minuni în cer şi pe pământ, cel sfânt nu va vedea stricăciune, iar cine va chema pe Dumnezeu se va mântui. Duhul Sfânt pătrunde în cugetele oamenilor şi multe sunt darurile revărsate prin Sf. Taine, ca şi minunile. ,,Pecetea darului Sfântului Duh” şi suntem unşi cu Sf. Mir, la Botez. ,,Duhul însuşi mărturiseşte împreună cu duhul nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu” (Romani 8, 15-16). Este izvorul vieţii, iar roadele se văd în Sf. Liturghie: dragostea, pacea, bucuria, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea. La invocarea arhiereului şi a preotului Duhul Sfânt se coboară şi sfinţeşte apa şi Biserica, iar cădelniţarea şi binecuvântarea este o trimitere spre fiecare. Toţi au înţeles care este rostul vieţii, n-au mai pus întrebări, s-au botezat mii de suflete, încă un argument că această credinţă dreaptă este dumnezeiască: face din pescari Apostoli şi din păgâni mucenici. ,,Nu ştiţi, oare, că voi sunteţi templu al lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?” – 1 Cor. 3, 16; cf. şi 6, 19).Evenimentul nu a rămas neobservat, Petru şi Ioan la poarta Templului vindecă un olog,.Sunt bătuţi, închişi, eliberaţi la sfatul marelui rabin Gamaliel:,, de este de la Dumnezeu, nu-i veţi risipi”. Acesta era de fapt Adevărul:,,Nu putem să nu grăim cele ce am văzut şi auzit. Judecaţi de este drept înaintea lui Dumnezeu a vă asculta pe voi mai mult decât pe Dumnezeu”. Nu au învăţat la şcolile vremilor, ci direct de la Marele Învăţător, aceasta este Adevărata Înţelepciune, care nu va trece – Evanghelia. ,,N-am primit duhul lumii, ci Duhul cel de la Dumnezeu”, 1 Cor. 2, 12).Cine se împotriveşte Duhului Sfânt, nu i se iartă, pentru că este dătător de Viaţă. Credem: ,, Şi Întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul, Carele de la Tatăl purcede, Cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Carele a grăit prin prooroci. Întru Una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică. Mărturisesc un Botez, întru iertarea păcatelor”. Pentru aceasta ne rugăm: ,, Împărate ceresc, Mângâitorule, Duhul adevărului, care pretutindenea eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino, şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne mântuieşte, Bunule, sufletele noastre”.

“Voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt, nu mult după aceste zile”. Şi toate s-au împlinit !

                                        

“Binecuvantat eşti, Hristoase, Dumnezeul nostru, Cela ce preaînţelepti pe pescari ai aratat, trimiţându-le lor Duhul Sfânt, şi printr-înşii lumea ai vânat, Iubitorule de oameni, mărire Ţie.”

 

Faptele Sfinţilor Apostoli

Capitolul 2
1. Şi când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc.
2. Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei.
3. Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei.
4. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi.
5. Şi erau în Ierusalim locuitori iudei, bărbaţi cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer.
6. Şi iscându-se vuietul acela, s-a adunat mulţimea şi s-a tulburat, căci fiecare îi auzea pe ei vorbind în limba sa.
7. Şi erau uimiţi toţi şi se minunau zicând: Iată, nu sunt aceştia care vorbesc toţi galileieni?
8. Şi cum auzim noi fiecare limba noastră, în care ne-am născut?
9. Parţi şi mezi şi elamiţi şi cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea şi în Capadocia, în Pont şi în Asia,
10. În Frigia şi în Pamfilia, în Egipt şi în părţile Libiei cea de lângă Cirene, şi romani în treacăt, iudei şi prozeliţi,
11. Cretani şi arabi, îi auzim pe ei vorbind în limbile noastre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu!
12. Şi toţi erau uimiţi şi nu se dumireau, zicând unul către altul: Ce va să fie aceasta?
13. Iar alţii batjocorindu-i, ziceau că sunt plini de must.
14. Şi stând Petru cu cei unsprezece, a ridicat glasul şi le-a vorbit: Bărbaţi iudei, şi toţi care locuiţi în Ierusalim, aceasta să vă fie cunoscută şi luaţi în urechi cuvintele mele;
15. Că aceştia nu sunt beţi, cum vi se pare vouă, căci este al treilea ceas din zi;
16. Ci aceasta este ce s-a spus prin proorocul Ioil:
17. “Iar în zilele din urmă, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul şi fiii voştri şi fiicele voastre vor prooroci şi cei mai tineri ai voştri vor vedea vedenii şi bătrânii voştri vise vor visa.
18. Încă şi peste slugile Mele şi peste slujnicele Mele voi turna în acele zile, din Duhul Meu şi vor prooroci.
19. Şi minuni voi face sus în cer şi jos pe pământ semne: sânge, foc şi fumegare de fum.
20. Soarele se va schimba în întuneric şi luna în sânge, înainte de a veni ziua Domnului, cea mare şi strălucită.
21. Şi tot cel ce va chema numele Domnului se va mântui”.
22. Bărbaţi israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea: Pe Iisus Nazarineanul, bărbat adeverit între voi de Dumnezeu, prin puteri, prin minuni şi prin semne pe care le-a făcut prin El Dumnezeu în mijlocul vostru, precum şi voi ştiţi,
23. Pe Acesta, fiind dat, după sfatul cel rânduit şi după ştiinţa cea dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi luat şi, pironindu-L, prin mâinile celor fără de lege, L-aţi omorât,
24. Pe Care Dumnezeu L-a înviat, dezlegând durerile morţii, întrucât nu era cu putinţă ca El să fie ţinut de ea.
25. Căci David zice despre El: “Totdeauna am văzut pe Domnul înaintea mea, căci El este de-a dreapta mea, ca să nu mă clatin.
26. De aceea s-a bucurat inima mea şi s-a veselit limba mea; chiar şi trupul meu se va odihni întru nădejde.
27. Căci nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pe cel sfânt al Tău să vadă stricăciune.
28. Făcutu-mi-ai cunoscute căile vieţii; cu înfăţişarea Ta mă vei umple de bucurie”.
29. Bărbaţi fraţi, cuvine-se a vorbi cu îndrăznire către voi despre strămoşul David, că a murit şi s-a îngropat, iar mormântul lui este la noi, până în ziua aceasta.
30. Deci el, fiind prooroc şi ştiind că Dumnezeu i S-a jurat cu jurământ să aşeze pe tronu-i din rodul coapselor lui,
31. Mai înainte văzând, a vorbit despre învierea lui Hristos: că n-a fost lăsat în iad sufletul Lui şi nici trupul Lui n-a văzut putreziciunea.
32. Dumnezeu a înviat pe Acest Iisus, Căruia noi toţi suntem martori.
33. Deci, înălţându-Se prin dreapta lui Dumnezeu şi primind de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt, L-a revărsat pe Acesta, cum vedeţi şi auziţi voi.
34. Căci David nu s-a suit la ceruri, dar el a zis: “Zis-a Domnul Domnului meu: Şezi de-a dreapta Mea,
35. Până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale”.
36. Cu siguranţă să ştie deci toată casa lui Israel că Dumnezeu, pe Acest Iisus pe Care voi L-aţi răstignit, L-a făcut Domn şi Hristos.
37. Ei auzind acestea, au fost pătrunşi la inimă şi au zis către Petru şi ceilalţi apostoli: Bărbaţi fraţi, ce să facem?
38. Iar Petru a zis către ei: Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi darul Duhului Sfânt.
39. Căci vouă este dată făgăduinţa şi copiilor voştri şi tuturor celor de departe, pe oricâţi îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.
40. Şi cu alte mai multe vorbe mărturisea şi-i îndemna, zicând: Mântuiţi-vă de acest neam viclean.
41. Deci cei ce au primit cuvântul lui s-au botezat şi în ziua aceea s-au adăugat ca la trei mii de suflete.
42. Şi stăruiau în învăţătura apostolilor şi în împărtăşire, în frângerea pâinii şi în rugăciuni.
43. Şi tot sufletul era cuprins de teamă, căci multe minuni şi semne se făceau în Ierusalim prin apostoli, şi mare frică îi stăpânea pe toţi.
44. Iar toţi cei ce credeau erau laolaltă şi aveau toate de obşte.
45. Şi îşi vindeau bunurile şi averile şi le împărţeau tuturor, după cum avea nevoie fiecare.
46. Şi în fiecare zi, stăruiau într-un cuget în templu şi, frângând pâinea în casă, luau împreună hrana întru bucurie şi întru curăţia inimii.
Duhul Sfânt tainic prezent

Cu adevărat Mare este Taina creştinătăţii !

După ce le-a deschis mintea ca să priceapă Scripturile, a mâncat înaintea lor, apoi le-a spus că în numele Lui, pocăinţa se va propovădui la toate neamurile, şi le-a poruncit să stea în Ierusalim până ce se vor îmbrăca cu putere de sus. Azi, se Înalţă la cer binecuvântându-i şi îşi arată încă o dată dumnezeirea, ca toate veacurile să înţeleagă cu martori, că El este Fiul Omului – Iisus Hristos. că, de aceea li s-a arătat de atâtea ori, le-a dat Sfintele Taine, ca să propovăduiască, să Boteze şi să ierte păcatele lumii. Acesta este Testamentul lăsat în Biserica întemeiată de El cu Preţ de răscumpărare, plinind rânduiala pentru noi, şi cele de pe pământ unindu-le cu cele cereşti. Îngerii Îl însoţesc şi la această Liturghie cosmică. La Naştere cântau ,,Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace”, la Înviere, miraţi că încă n-am înţeles ziceau ,,Ce căutaţi pe Cel viu între cei morţi”, iar la Înălţare ,,un nor L-a luat de la ochii lor şi privind ei, pe când El mergea la cer, iată doi bărbaţi au stat lângă ei, îmbrăcaţi în haine albe: Bărbaţi galileeni, de ce staţi privind la cer? Acest Iisus Care S-a Înălţat de la voi la cer, aşa va veni, precum L-aţi văzut mergând la cer”. Ştim că venea de Sus, Hristos aparţine Treimii şi se întoarce de-a dreapta lui Dumnezeu, ca să ne pregătească loc şi nouă. Dacă Hristos ar fi fost doar terestru şi indiferent cu câte generaţii mai stătea ,, aici”, oricând Învierea ar fi devenit susceptibilă. Înălţarea este un fapt istoric, localizat pe muntele Eleonului, încă o mărturie a dumnezeirii Sale şi o făgăduinţă a Parusiei- a doua venire. Momentul este prefigurat de psalmist cu sute de ani înainte: ,,Înalţă-Te peste ceruri Dumnezeule, şi peste tot pământul slava Ta. Deschideţi voi îngeri şi puteri şi domnii porţile voastre, ca să intre Împăratul slavei, Domnul cel tare şi puternic!” Fiul s-a Înălţat la cer cu firea Sa omenească, ca noi să ne facem după Chipul Său, având acelaşi trup înviat care nu se mai supune legilor entropiei. Materia era spiritualizată, învinge gravitaţia, fiindcă ,,nimeni nu s-a suit la Cer decât Cel Ce s-a pogorât din Cer, Fiul Omului”. Doar păcatul te trage în jos, iar ca să te înalţi duhovniceşte cu sufletul în cer, trebuie să crezi că venea de Sus pentru mântuirea noastră. Ştim că acolo este şi locul nostru, drept pentru care omenirea caută insistent Împărăţia lui Dumnezeu: ,, Suitu-S-a Domnul întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă”. Să fim şi noi bucuroşi ca cei de atunci care au văzut Înălţarea, şi împreună cu Apostolii să ne întoarcem în Biserică, închinându-ne Lui, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu.
Bucuraţi-vă, şi să nu uitaţi că El la fel va şi veni!
Hristos S-a Înălţat!

Mâine este sărbătoarea Înălţarea Domnului



v. 3.0 Copyright © 2004-2013 Catedrala Navigatorilor. Web design & development Dan Crăciun.