Întru aceastã zi, minunea Sfântului Vasilie, la Anastasie preotul.

Buna nevointa alegi!


Intr-una din zile, Cuviosul Parintele nostru Vasilie, stralucit fiind de darul cel dumnezeiesc, a zis catre clericii sai: „Veniti, fiilor, dupa mine ca sa vedem slava lui Dumnezeu, si impreuna sa proslavim pe Stapanul nostru.” Si, au iesit din cetate, nestiind nimeni unde voieste el sa mearga. Iar un preot cu numele Anastasie, care vietuia intr-un sat, avea femeie cu numele Teogonia, cu care patruzeci de ani a petrecut in feciorie si de multi se socotea ca Teogonia este neroditoare, pentru ca nimeni nu stia fecioria curatiei lor, cea pazita in taina. Si avea Anastasie, pentru viata sa sfanta, Duhul lui Dumnezeu si era barbat inainte-vazator. Ca intru acea vreme, vazand el mai inainte cu duhul, ca Vasilie acea sa-l cerceteze pe el, a zis catre sotia sa Teogonia: „Eu ma voi duce la camp, ca sa lucrez pamantul, iar tu, sora mea, sa impodobesti casa si in ceasul al noualea din zi, aprinzand lumanari, sa iesi intru intampinarea Sfantului Vasilie arhiepiscopul, ca vine sa ne cerceteze pe noi pacatosii.” Iar ea, mirandu-se de cuvintele barbatului sau, a implinit porunca. Si, nu departe fiind Sfantul Vasile de casa lui Anastasie, l-a intampinat pe el Teogonia si i s-a inchinat lui. Iar Vasilie i-a zis: „Cum te afli, doamna Teogonia?” Iar ea, auzind ca pe nume o cheama, s-a inspaimantat si a zis: „Sanatoasa sunt stapane sfinte.” Iar fericitul i-a zis: „Unde este domnul Anastasie, fratele tau?” Iar ea a raspuns: „Nu frate, ci barbat imi este mie, si s-a dus la camp sa lucreze pamantul, dar ma voi duce sa-l chem pe el.” Iar Vasilie i-a zis: „A venit si in casa este, nu te osteni.” Aceste cuvinte auzind, de si mai mult spaima s-a umplut, ca toata taina lor, Sfantul mai inainte a vazut-o si, tremurand, a cazut la picioarele Sfantului si i-a zis: „Roaga-te pentru mine, pacatoasa, Sfinte al lui Dumnezeu, ca mari si minunate lucruri vad la tine.” Iar Sfantul se ruga pentru dansa.

Si, intrand in casa preotului, l-a intampinat insusi Anastasie si, sarutand picioarele Sfantului, a zis: „De unde mie aceasta, ca a venit arhiereul Domnului la mine?” Iar arhiereul i-a zis: „Bine ca te-am aflat, ucenice al lui Hristos; sa mergem la biserica si sa facem dumnezeiasca slujba.” Caci, se obisnuieste preotul acela sa posteasca in toate zilele, afara de sambata si de Duminica si nu gusta nimic, fara numai paine si apa. Iar cand au mers in biserica, a poruncit Sfantul Vasilie lui Anastasie ca sa slujeasca Liturghia. Iar el se lepada, zicand: „Stii, stapane, ce zice Scriptura: Cel mai mic de la cel mai mare se blagosloveste.” Iar Vasilie a zis catre dansul: „Cu toate lucrurile tale cele bune, sa ai si ascultare.” Si, cand slujea Anastasie, in vremea sfintirii Infricosatoarelor Taine, a vazut Sfantul Vasilie si ceilalti care erau vrednici, pe Preasfantul Duh pogorandu-se in chip de foc si pe Anastasie inconjurandu-l. Iar dupa savarsirea dumnezeiestii slujbe, au intrat in casa si au pus preotul masa Sfantului si clericilor lui. Si, mancand, a intrebat Sfantul pe preot: „De unde iti este averea si ce fel este viata ta, spune-mi mie.” Raspuns-a preotul: „Eu, arhiereule al lui Hristos, om pacatos sunt si ma aflu sub dajdia poporului si am doua perechi de boi. Cu una lucrez eu insumi, iar cu alta slujitorul meu si, din roadele lucrului acesta, o parte este spre primirea strainilor, iar alta parte spre darea dajdiilor, si se osteneste cu mine si femeia mea, slujind strainilor si mie.” Si a zis Vasilie catre dansul: „Sa o numesti pe ea sora ta, precum si este; dar spune-mi mie bunatatile tale.” Raspuns-a Anastasie: „Eu nimic bun n-am facut pe pamant?” Atunci Vasilie a zis: „Sa ne sculam si sa mergem impreuna.” Si, sculandu-se, au mers la un bordei si a zis Vasilie: „Sa-mi deschizi mie usa aceasta.” Iar Anastasie a zis: „Nu, Sfinte al lui Dumnezeu, sa nu voiesti a intra, ca nimic nu este acolo, fara numai cele de trebuinta pentru casa.” Iar Vasilie a zis: „Eu pentru trebuintele acestea am venit.”

Iar preotul, nevrand sa deschida usa, a deschis-o Sfantul cu cuvantul si, intrand, a aflat acolo pe un om foarte ranit de lepra, caruia mai multe madulare, putrezind, ii cazusera. Si nu stia de dansul nimeni, fara numai singur preotul si sora lui. Deci, a zis Vasilie catre preot: „Pentru ce ai voit sa tainuiesti de mine aceasta comoara a ta?” Raspuns-a preotul: „Omul este manios si ocarator, stapane, si, pentru aceasta, m-am temut sa ti-l arat, ca sa nu greseasca cu vreun cuvant impotriva Sfintiei tale.” Atunci a zis Vasilie: ” Buna nevointa alegi. Dar sa ma lasi si pe mine intru aceasta noapte sa-i slujesc lui, ca si eu sa fiu partas la plata ta.” Drept aceea, a ramas fericitul Vasilie singur cu cel bolnav si, inchizandu-se, toata noaptea a petrecut in rugaciune si dimineata, l-au scos pe cel bolnav intreg si sanatos. Iar preotul si sora sa si toti cei ce erau acolo, vazand o minune ca aceea, au proslavit pe Dumnezeu. Si s-a intors apoi Sfantul Vasilie la casa sa. Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.

( Proloage)

Postat in Cuvinte pentru suflet de Parintele Zisu Iulian



v. 3.0 Copyright © 2004-2013 Catedrala Navigatorilor. Web design & development Dan Crăciun.