Intru aceasta zi, invatatura a Sfantului Clement, la Schimbarea la Fata a Domnului.

Pentru aceasta, sa ne sarguim mai inainte de ziua mortii, ca sa ne aflam gata si sa castigam locurile celor milostivi si mantuiti.

Ascultati fratilor, sa va spun voua puterea si marirea acestei cinstite zile si ce fel de bunatati s-au aratat intr-insa. Pentru ca, in aceasta zi, Domnul nostru Iisus Hristos Si-a descoperit Slava dumnezeirii Sale, ucenicilor Sai, aratandu-ne ca El stapaneste viii si mortii. Fiindca multe minuni se faceau de El si nu credea in El neamul evreilor, cel cu inima de piatra. Ca unii, adica, il numeau pe El ca este Ilie, iar altii Moise, iar altii Ieremia, sau ca unul din cei de demult a inviat. Si ziceau ca de ar fi fost Acesta Fiul lui Dumnezeu, apoi, n-ar fi stricat Legea lui Moise, pe care ei, de la Dumnezeu, au luat-o si n-ar fi calcat-o, ca potrivnic este Legii. Si pentru aceasta ucenicii Lui se tulburau cu mintea si neintelegerea era intre dansii si carturari. Pentru aceasta, dar, de trebuinta era sa arate Slava dumnezeirii Sale inaintea ucenicilor, ca sa nu se tulbure si ei, gandind desertaciuni. Si, luand impreuna cu Sine pe Petru, pe Iacob si pe Ioan, i-a incredintat pe ei ca este Fiul lui Dumnezeu. Ca suindu-i pe acestia pe un munte inalt, S-a schimbat la Fata inaintea lor. Si a stralucit Fata Lui ca soarele, iar hainele Lui s-au facut albe ca lumina. Si, iata, li s-au aratat lor Moise si Ilie, vorbind cu Domnul. Insa, vorbeau de patima Lui, pe care avea sa o patimeasca la Ierusalim: unul, adica, vestea dinainte patima Lui, iar altul arata ca Hristos este Datatorul de Lege si Implinitorul Legii, de la Care luase, de demult, Legea, pe muntele Sinai, pe lespezi de piatra, scrise cu degetul Tatalui, adica prin Sfantul Duh. Pentru ca, si inainte de Intrupare si dupa Intrupare, este Unul si Acelasi, pe Care necunoscandu-l iudeii cei fara de lege, ei insisi calcand Legea, au judecat pe Datatorul de Lege, ca sa moara pe nedrept. Ca n-a venit sa strice Legea, ci sa o implineasca. Insa, iarasi, sa intoarcem cuvantul nostru la ceea ce zice Evanghelia, care arata ca Apostolii, dupa ce au vazut Slava Lui cea dumnezeiasca, au cazut cu fetele la pamant, neputand privi lumina Fetei Lui. Si, indata s-a facut un glas din cer, zicand: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru Care am binevoit, pe Acesta sa-L ascultati.” Iar, cand s-a auzit glasul, Iisus s-a aflat singur. Dar Apostolii au tacut si nimanui nimic n-au spus, intru acele zile, din cele ce vazusera. Si s-a aratat lor, nu cu totul desavarsit, ci pe cat puteau sa vada ei, cu ochii cei trupesti, fiindca Ii era mila de dansii, si-i pazea, totodata, ca nu cumva, impreuna cu vederea, sa-si piarda si viata. Si, vestindu-le lor Invierea, pentru aceasta, pe Moise, din morti, l-a adus de fata, iar pe Ilie, din cei vii, aratand ca El este judecatorul viilor si al mortilor si ca pe toti ii va invia. SCa vor iesi, zice, cei ce au facut cele bune, intru invierea vietii, iar cei ce au facut rele, intru invierea judecatii. Deci, daca mortii nu vor invia, atunci, nici Hristos n-a inviat. Iar, daca Hristos n-a inviat, desarta este credinta noastra si in zadar este si propovaduirea noastra.
Acestea auzindu-le, fratilor, sa ne sculam ca din somn, din groapa lenevirii si sa ne sarguim a pazi poruncile lui Dumnezeu si a-I placea Lui, prin fapte bune, adica prin pocainta si prin rugaciuni, cu lacrimi, cu milostenii, cu dragoste si smerenie. Pentru ca, prin milostenie si prin credinta se curatesc pacatele, iar dragostea si smerenia, mai intai, pururea ne ridica pe noi si ne apropie de Dumnezeu, iar, in al doilea rand, ne intaresc si ne desavarsesc. Sa ne iubim unul pe altul, precum si Hristos ne-a iubit pe noi si S-a dat pe Sine pentru noi si pentru a noastra mantuire. Gol pe Cruce pironit a fost, pentru ca, pe noi, sa ne imbrace in haina nestricaciunii. Si a flamanzit si a insetat, pentru ca, pe noi, sa ne sature hrana cea vesnica si sa ne adape cu apa nemuririi. Asa si noi sa facem, pe cei flamanzi sa-i hranim, pe cei insetati sa-i adapam, pe cei goi sa-i imbracam. Pentru ca, zice, daca ati facut unora din acestia, Mie Mi-ati facut. Deci, fiindca vremea este scurta, sa ne sarguim sa aflam gata, mai inainte de ziua mortii, pentru ca, nu fara de veste venind El, sa ne afle pe noi in rautate, fara de pocainta, caci, atunci, va rapi, ca un leu, sufletele noastre. Iar, in iad, zice, nu este pocainta, nici marturisire, nu este cu putinta nici a face milostenie, fiindca acestea nu se mai pot face, acolo, si candelele noastre se vor stinge, caci sunt fara de undelemn. Paziti-va, pentru ca sa nu se ingreuieze inimile voastre. Si, iarasi, privegheati si va rugati, ca nu stiti ziua, nici ceasul. Si stiti cine este credincioasa si inteleapta sluga si, iarasi, fericit este slujitorul, pe care venind Domnul, il va afla facand asa.
Pentru aceasta, sa ne sarguim mai inainte de ziua mortii, ca sa ne aflam gata si sa castigam locurile celor milostivi si mantuiti, ca si catre noi sa zica Domnul: „Bine, sluga buna si credincioasa, peste putin ai fost credincios, peste multe te voi pune. Intru intru bucuria Domnului tau.” A Caruia este slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.
( Proloage)

Postat in Cuvinte pentru suflet de Parintele Zisu Iulian