Cuvânt din Everghitinos, al lui ava Casian, cã nu trebuie sã învinuim pe draci pentru cele ce gresim, ci pe noi însine; cã pe cei ce iau aminte, nici dracii nu pot sã-i vãtãme, mare fiind ajutorul cel de la Dumnezeu.
Cu adevarat, indoit se vor si sfarama, cand de noi biruiti vor
fi dracii.
Zis-a ava Serinu ca dracii nu pun in gandul oamenilor toate patimile
deodata, ci fiecare patima are duhurile ei deosebite, si hotarate, care
o seamana pe ea in gandul omului. Ca unele duhuri se veselesc in
necuratenii si in dulcetile intinaciunilor, iar alte duhuri se bucura
in defaimari, la iutime si la turbare; altele, la necaz; altele, in
slava desarta, si altele, la mandrie. Si fiecare din aceste duhuri,
doreste sa puna in gand ceea ce vede ca primeste sufletul mai cu
dulceata. Si aceste duhuri nu-i supara pe toti deopotriva, nici
rautatea lor nu o seamana deopotriva, ci foarte felurit, dupa vremuri
si locuri, dupa prilej si dupa om. Unele, altora, sau isi ajuta, sau,
isi dau loc, nu pazesc un sir si o danduiala, unele fata de altele. Ca
se zice: „Cauta-vei la cei rai pricepere, si nu vei afla.” Insa, pe cat
se poate, isi dau oarecare inlesnire unele altora, in lupta lor
impotriva noastra.
Si, fiecare duh isi pazeste randuiala sa si,
asa il asupreste pe om, iar, daca este infrant, va pleca de la el, dar
pe alt duh, mai cuplit, spre razbunare, i-l lasa.
De asemenea,
trebuie si aceasta sa stii: ca nu toti dracii sunt la fel de salbatici
sau ca au aceeasi putere. Ci felurita este la ei si lucrarea si puterea
si felurita este si ispitirea cu nevoitorii lui Hristos cu cei ce sunt
incepatori in fapte bune si inca slabi, se lupta duhuri mai slabe, iar
cand acestea sunt biruite, atunci le urmeaza o treapta de mai mari
luptatori. Ca, daca nu, s-ar fi facut, dupa masura puterii omenesti si
nevoia luptei, nimeni, dintre nevoitori, n-ar fi putut rabda cumplita
salbaticie a unor atat de multi diavoli razboinici ca acestia. Nici
n-ar fi putut sta omul impotriva pandirii, celor cu viclesug,
diavolilor, de n-ar fi stat, mai intai, Hristos, Iubitorul de oameni,
Mijlocitorul si de nevointa puitorul si Judecatorul, potrivind, dupa a
noastra putere, luptele unei nevointe, si, pornirile celor covarsitoare
ale vrajmasului oprindu-le si intorcandu-le si pe noi nelasandu-ne,
dupa cuvantul scris, a fi ispititi peste putinta noastra. Ci, impreuna
cu ispita a facut si sfarsitul ei, ca s-o putem suferi. Si noi credem
ca insisi dracii, nu fara de osteneala si durere savarsesc aceasta
lupta, ca au si ei griji si mahnire. Si cu osebire cand se lovesc in
lupta cu anumiti barbati tari, rabdatori si impotriva ravnitori. Despre
acestea si Apostolul marturiseste, zicand: „Nu ne este noua lupta
impotriva sangelui si a trupului, ci impotriva incepatoriilor, a
stapaniilor si celelalte.” Si iarasi: „Asa lovesc, nu ca batand
vazduhul.” Si in alt loc: „Nevointa cea buna m-am nevoit.” Iar unde
este nevointa si lupta si cearta, este nevoie de amandoua partile ce se
impotrivesc, de grija, de osteneala si de durere. Si precum noi,
biruindu-i pe dansii, ne bucuram, iar fiind biruiti, ne intristam, asa
si aceia patimesc. Si de cele ce pe noi ne biruie se veselesc, iar de
cele ce, mult trudindu-se, nu le pot asupra noastra, ci sunt biruiti,
se amarasc si se intorc la dansii cu rusinea infrangerii. Si astfel se
implineste ceea ce sta scris: „Intoarce-se-va durerea lui la capul
lui.” Si iarasi: „Cursa, pe care in ascuns a intins-o, sa-l prinda pe
el.” Ca Proorocul David, pe aceste toate stiindu-le si cu ochii cei
dinlauntru privind la nevazutul razboi si stiind ca se bucura vrajmasul
pentru caderea noastra, zicea catre Dumnezeu: „Lumineaza ochii mei, ca
nu candva sa adorm intru moarte, ca nu candva sa zica vrajmasul meu:
l-am biruit pe dansul. Cei ce ma necajesc se vor bucura, de ma voi
poticni.” Si iarasi: „Sa nu se bucure de mine cei ce ma vrajmasesc cu
nedreptate. Sa nu zica in inimile lor: Bine, bine sufletului nostru.
Nici sa zica: „Inghititu-l-am pe dansul.” Inca si rusinea lor, de care
se rusineaza cand sunt biruiti, vorbind catre Dumnezeu, David o canta:
„Sa se rusineze si sa se infrunte cei ce cauta cele rele mie.” Iar
Ieremia zice: „O, de s-ar rusina vrajmasii mei si sa nu fiu rusinat eu.
Sa aduci peste dansii mania Ta si, cu indoita sfaramare, sfarama-i pe
dansii.” Cu adevarat, indoit se vor si sfarama, cand de noi biruiti vor
fi dracii. Intai, ca oamenii cuceresc sfintenia, in vreme ce ei pe
aceasta, avand-o, au pierdut-o, iar, al doilea, ca, duhuri fiind ei, de
cei trupesti si pamantesti sunt biruiti. Dumnezeului nostru slava, acum
si pururea si in vecii vecilor! Amin.
( Proloage)
Postat in Cuvinte pentru suflet de Parintele Zisu Iulian